Boala celiacă – Factori de risc, Diagnostic și Tratament

YouTube player

Bună ziua, numele meu este Rodica Goța, sunt medic specialist gastroenterolog în cadrul clinicii Anastasios din Cluj Napoca. Astăzi am ales să vă prezint câteva informații utile despre boala celiacă, o afecțiune destul de răspândită în populația generală, având o prevalență de un caz la 100 de oameni, particularitatea acesteia constând în faptul că manifestările clinice la adulți pot fi înșelătoare, ducând astfel la întârzierea diagnosticului.

Ce este boala celiacă?

Boala celiacă sau enteropatia glutenică se caracterizează printr-o reacție autoimună organismului, care apare în urma ingestiei de gluten la persoanele ce prezintă predispoziție genetică pentru această afecțiune.

Glutenul este o proteină vegetală ce se conține în cereale, grâu, orz, secara și mai puțin în ovăz, iar gleatina este o particulă din această proteină care determină apariția reacției imune. Expunerea la gluten declanșează o stare inflamatorie cronică a mucoasei intestinului subțire care duce la distrugerea enterocitelor, apariției atrofiei vilozitare și scădere suprafeței de absorbție intestinului. Toate aceste modificări structurale au ca și consecință maldigestia și malabsorbția principiilor alimentare, iar carențele nutriționale care se instalează în timp au repercursiuni asupra stării de sănătate. Până nu de mult enteropatia glutenică se considera o boală a copilăriei, însă cercetările efectuate în ultimii ani, arată o incidență tot mai mare în rândul populației adulte. De cele mai multe ori manifestările clinice la adult, fiind atipice sau latente o perioadă îndelungată de timp.

Cum se manifestă boala celiacă?

Tabloul clasic al bolii se întâlnește cel mai des la copii, atunci când debutul simptomelor survine în decurs de 6 până la 24 de luni de la introducerea în alimentație a făinoaselor, însă este știut faptul că debutul poate surveni la orice vârstă. Simptomul dominant este diareea, cu scaune voluminoase și lucioase, datorată maldigestiei lipidelor, la care se asociază distensia abdominală, zgomotele intestinale și oboseala, toate acestea având ca și consecință scăderea ponderală, carențele nutriționale, deficitul de dezvoltare și tulburările de comportament. Evoluția este undulatorie, perioadele de acutizare alternează cu cele de remisiune. Simptomele se pot atenua sau chiar dispărea în adolescență și pot reapărea la vârsta de adult.

Boala celiacă la adulți

În rândul populației adulte manifestarea clasică a bolii este întâlnită în proporție de doar 15% din cazuri, în rest simptomele sunt atipice sau latente o perioadă îndelungată de timp. Acest fapt duce la întârzierea diagnosticului, iar în cazurile extreme depistarea bolii se face cu ocazia instalării complicațiilor.

Manifestările digestive atipice pot fi inconstante și cu evoluție îndelungată, de multe ori mimând simptomele unui intestin iritabil. Acestea sunt durere sau disconfort abdominal, lipsa poftei de mâncare, pirozisul, vărsături, constipație sau diaree apărută după consumul de produse lactate. Simptomele atipice extradigestive care de multe ori pot fi singura manifestare la adult, ducând astfel la dificultăți de diagnostic sunt migrenele recurente, tulburările de echilibru, tulburările de comportament, episoadele de furie alternând cu apatie, tristețe depresie sau chiar schizofrenia.

De asemenea, prezența dermatitei herpetiforme care se manifestă prin erupție cutanată pruriginoasă distribuită simetric pe coapse, genunchi, fese, umeri, scalp, dar și anemie inexplicabilă, fracturi patologice și disfuncții endocrine cu afectarea fertilității la ambele sexe. De fapt, la adult se descrie așa zisul model de tip eisberg unde vârful este reprezentat de numărul mic de pacienți cu forma clasică de boală, porțiunea de mijloc o reprezintă pacienții cu forme silențioase și atipice de boală care sunt de opt ori mai mulți decât cei din prima categorie, iar baza este formată din numărul mult mai mare de cazuri latente și potențiale.

Există câteva categorii de pacienți care prezintă risc crescut de a avea boala. Aceștia sunt rudele de gradul întâi a pacienților cu boala celiaca, pacienții cu dermatita herpetiformă, pacienții cu sindrom Down sau sindrom Turner, pacienți cu boli autoimune, diabet zaharat tip 1, tiroidita autoimuna, artrita reumatoidă, ciroza biliară primitivă, hepatita autoimună și lupusul eritematos sistemic.

Cum se depistează boala celiacă?

La pacienții care prezintă semne și simptome clinice sugestive pentru enteropatia glutenică, dar și la cei ce au manifestări digestive atipice sau manifestări extradigestive se recomandă efectuarea testărilor serologice pentru anticorpi antitransglutaminazatisulara și anticorpi antiendomisium. De asemenea, este indicată efectuarea gastroscopiei, care evidențiază aplatizarea pliurilor duodenale, iar prelevarea de biopsie de la acest nivel pune în evidență modificările microscopice, cum ar fi atrofie vilozitară, alungirea criptelor glandulare și infiltrat inflamator intraepitelial. Reversibilitatea acestor leziuni după excluderea din alimentație este un criteriu suplimentar de diagnostic.

Bilanțul extins are ca și scop evidențierea deficitelor nutriționale, care s-au instalat secundar malabsorbției, astfel se pot evidenția anemia prin deficit de fier sau vitamina B12, tulburări ale metabolismului calciului cu hipocalcemie, hiperparatiroidism secun, dar și osteoporoza, malabsorbția vitaminelor liposolubile și malabsorbția vitaminelor grupului B, responsabile de tulburările neurologice și de comportament. De asemenea, efectuarea unor investigații imagistice și testările genetice sunt utile în anumite situații particulare.

Care sunt complicațiile în boala celiacă?

Nerecunoscută și netratată, boala are o evoluție nefavorabilă, conducând la apariția unui sindrom de malabsorbție sever, iar diagnosticarea formelor de boală silențioasă sau atipică este deosebit de importantă, deoarece în lipsa instituirii dietei fără gluten pot apărea o serie de complicații, cum ar fi cancere, osteoporoză deficite nutriționale ireversibile, infertilitate și boli autoimune. Evoluția îndelungată a bolii și lipsa respectării regimului alimentar fără gluten duc la creșterea riscului pentru complicații maligne cum ar limfomul cu celule T, adenocarcinomul de intestin subțire, carcinomul orofaringian și de esofag.

Boala celiacă refractară este o altă complicație care poate surveni în timp și constă în persistența sindromului de malabsorbție, în ciuda aderării stricte la dietă fără gluten, de cel puțin 6-12 luni. Aceasta se manifestă prin diaree, scădere ponderală, dureri abdominale, hemoragie digestivă și anemie.

Care este tratamentul în boala celiacă?

Tratamentul specific constă în excluderea permanentă a glutenului din alimentație. Evitarea completă a glutenului este practic imposibilă, de aceea se acceptă o contaminare de maxim 50mg pe kilogram-corp în produsele gluten-free. Astfel se vor evita principalele surse de gluten, grâu, orz, secara, iar necesarul caloric se va asigura prin aportul compensator de soia, orez, porumb, cartofi, tapioca și ovăzul în stare pură. Având în vedere că majoritatea surselor de ovăz în urmă procesării sunt contaminate cu alte cereale care conțin gluten, acesta trebuie selcționat cu mare atenție și consumat cu moderație. Dieta fără gluten duce la diminuarea și chiar dispariția simptomelor clinice, deja după câteva zile.

De asemenea, aduce la ameliorarea parametrilor nutriționali cu corectarea anemiei, refacerea densității osoase, diminuarea sau chiar dispariția tulburărilor neurologice și de comportament în doar câteva săptămâni, în schimb refacerea completă a mucoasei intestinale poate dura luni sau chiar ani de la excluderea glutenului, de aceea după stabilirea diagnosticului, pacientul este îndrumat către un nutriționist, care are rolul de a elabora un regim alimentar echilibrat, menit să corecteze carențele nutriționale. De asemenea, acesta va consilia pacientul în diversele aspecte legate de alimentație și periodic va verifica aderența la dieta gluten-free. 30 până la 60% din pacienții cu boala celiacă prezintă deficit de lactază, de cele mai multe ori tranzitor după consum accidental de gluten. În aceste situații, se recomandă pe o perioadă scurtă, de câteva săptămâni evitarea consumului de lactate, până la refacerea epiteliului intestinali și al echipamentului sau enzimatic.

Acestea au fost doar câteva din informațiile legate de acest subiect, pe care le-am considerat utile pentru pacienții cu boala celiacă. Dacă aveți nelămuriri sau doriți informații suplimentare, vă rog să adresați întrebările în comentariile videoclipului de mai sus. Nu uitați să vă abonați la canalul nostru de YouTube, Facebook sau Instagram, unde puteți urmări diverse informații medicale utile, explicate pe înțelesul tuturor. Vă doresc multă sănătate!

Doctor Rodica Goța – Medic Specialist Gastroenterolog

Pentru programări în cadrul departamentului de Gastroenterologie, vă rugăm să accesați linkurile de mai jos în funcție de locația clinicii.

Gastroenterologie Centrul Medical Anastasios Cluj-Napoca

Gastroenterologie Centrul Medical Anastasios Bacău

Gastroenterologie Centrul Medical Anastasios Zalău

Împărtășește cunoștințele cu prietenii tai