Litiaza renală (sau pietrele la rinichi). Cum, când și de ce apare?


Bună ziua. Numele meu este Nucu Alexandru Marica și sunt medic specialist urolog în cadrul centrului medical Anastasios din Cluj Napoca. Astăzi vom vorbi despre o patologie des întâlnită în cadrul populației generale, și anume, litiaza aparatului urinar.

Cum funcționează aparatul urinar?

În corpul nostru, urina se formează la nivelul rinichilor. Ulterior, ea este preluată de către sistemul excretor, trecând prin uretere la nivelul vezicii urinare și apoi fiind eliminată prin intermediul uretrei în cadrul urinării.

Rinichii au un rol important în curățarea și filtrarea sângelui de substanțe toxice, reglând totodată compoziția mediului intern, încât corpul să poată funcționa în condiții optime. Însă atunci când produșii de excreție se acumulează în cantități ridicate sau pe fondul unor anomalii ale aparatului urinar, pot să apară calculii renali.

Ce este litiaza renală? (pietre la rinichi)

Litiaza renală, una dintre cele mai frecvente boli tratate de medicul urolog, este o afecțiune caracterizată prin prezența și dezvoltarea calculilor – pietre, rezultate din precipitarea sărurilor din organism la nivelul rinichilor.

Calculii renali pot rămâne la nivelul rinichilor sau se pot deplasa urmând drumul tractului urinar: rinichi, uretere, vezică urinară, uretră și pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei. De asemenea, se pot dezvolta în vezica urinară la pacienții cu tulburări de micțiune, cu adenom de prostată, tulburări neurologice ale vezicii urinare sau pacienți purtători cronici de sondă urinară. Unii calculi renali pot rămâne în rinichi fără să cauzeze probleme de sănătate, în timp ce alții pot fi eliminați din organism prin urină.

Cum apar calculii urinari și de câte tipuri sunt?

Atunci când apare un dezechilibru la nivelul cantității de apă, săruri, minerale și alte substanțe din urină, se formează calculii renali.

Inițial, aceștia au dimensiuni mici, însă își pot mări diametrul de la câțiva milimetri la câțiva centimetri. De multe ori pietrele formate sunt mici și pot fi eliminate fără probleme, însă înlăturarea celor de mari dimensiuni este însoțită de dureri și discomfort. Acestea pot îngreuna fluxul urinar și uneori îl pot chiar bloca, determinând colica renală.

Compoziția calculilor urinari poate fi diferită, astfel enumerăm: calculi din oxalat de calciu, din fosfat de calciu, calculii din acid uric, calculii din struvit – dacă au o natură infecțioasă, și printre cei mai rari, calculii de cistină sau de xantină.

Care sunt factorii de risc?

Calculii renali se formează atunci când balanța între apă, sărurile, mineralele și alte substanțe din urină se modifică.

Factorii care determină modificarea balanței urinei sunt: lipsa unui aport suficient de lichide, deshidratarea, regimul alimentar reprezentat de o alimentație necorespunzătoare, bazată într-o proporție prea mare pe proteine animale cum ar fi carnea de porc, vită și consumul crescut de sare, unele afecțiuni medicale precum boli digestive, afecțiuni ale paratiroidelor, infecții urinare repetate sau guta, obezitatea, unele tratamente medicamentoase.

De asemenea litiaza renală poate fi o boală moștenită care apare de-a lungul mai multor generații ale aceleiași familii. Un alt factor favorizant poate fi reprezentat de prezența anomaliilor de tract urinar.

Care sunt simptomele litiazei urinare?

Calculii renali se pot dezvolta la unul sau la ambii rinichi. De foarte multe ori litiaza renală poate să nu provoace niciun simptom. Sunt pacienți care află întâmplător că au piatră la rinichi în urma unui control ecografic de rutină sau în cazul unei investigații imagistice pentru altă patologie. Cu toate acestea, de-a lungul timpului pot apărea diverse simptome pentru litiaza renală, iar cea mai frecventă este colica renală.

Tabloul clasic al colicii renale este reprezentat de o durere intensă, cu debut brusc, la nivelul zonei lombare – porțiunea inferioară a spatelui, cu iradiere anterioară și inferioară chiar și spre organele genitale, care nu se ameliorează la schimbarea poziției corpului. Ea poate fi însoțită de disurie și polakiurie sau usturimi la urinare, urinări dese și în cantitate mică, uneori și de hematurie – adică prezența sângelui în urină.

Pentru mai multe detalii despre hematurie, sau prezența sângelui în urină, am pregătit un material separat ce poate fi vizualizat aici:

Să revenim.

De asemena, pacienții pot prezenta greață și chiar vărsături, inapetență – adică pierderea apetitului, febră, transpirații abundente, tulburări de tranzit precum diareea sau constipația și oboseală.

Există o serie de afecțiuni care au simptome similare, de aceea este necesar un consult de specialitate și sunt indicate investigații suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Diagnosticul și investigațiile necesare

Drumul calculilor renali spre eliminare poate fi asimptomatic sau poate produce această colică renală. În mod normal, litiaza renală nu produce leziuni cronice ale tractului urinar, uneori însă calculii se pot forma la nivelul rinichilor si crește progresiv în dimensiuni determinând chiar blocarea urinii la acest nivel sau chiar pierderea progresivă a funcției rinichiului de partea afectată.

Aproximativ jumătate dintre persoanele cu cel puțin un episod litiazic vor dezvolta noi calculi în următorii ani dacă nu este urmat niciun tratament. Diagnosticarea calculilor renali se face pe baza anamnezei, istoricului medical și a simptomelor apărute.

Medicul trebuie să știe informații referitoare la stilul de viață al pacientului, când au apărut și care sunt simptomele, dar și dacă există cazuri de pietre la rinichi în familie sau dacă pacientul este cunoscut cu boli care pot favoriza apariția calculilor.

Investigațiile necesare sunt reprezentate de:

  • analizele de urină – care pot determina concentrația de săruri și minerale care formează calculii renali
  • ecografia de aparat urinar – care poate determina prezența calculilor la nivelul aparatului urinar sau poate evidenția dilatarea rinichilor prin acumularea de urină care nu poate depăși un obstacol, de exemplu un fragment litiazic blocat la nivelul ureterului,
  • computer tomografia (CT) – care certifică existența calculilor urinari uneori fiind necesară și secvența excretorie adică uroCT pentru descrierea completă a aparatului excretor.

Tratamentul litiazei urinare

Tratamentul pentru calcuii renali variază în funcție de tipul și dimensiunea pietrelor, de simptomele produse, dar și în funcție de cauza care a dus la apariția acestora.

Eliminarea pietrelor la rinichi poate fi extrem de dureroasă în unele cazuri, însă nu provoacă daune permanente dacă sunt depistate la timp.

Dacă pietrele se blochează în tractul urinar, pot să apară infecții urinare înalte sau alte complicații care pot necesita o intervenție chirurgicală. Tratamentul pentru calculii renali de mici dimensiuni este non-invaziv și poate include medicamente calmante – pentru că eliminarea pietrelor poate cauza disconfort, iar calmantele ajută la alinarea durerii moderate și terapia medicală expulzivă, uneori medicul poate recomanda alfa blocante – medicamente care relaxează musculatura inferioară a ureterului pentru a ușura eliminarea pietrei fără dureri acute.

Atunci când durerea este prea mare pentru a fi suportată sau calculul blochează complet tractul urinar, cu riscul apariției insuficienței renale, se va propune tratamentul chirurgical care de obicei este cel minim-invaziv, endoscopic. În funcție de localizarea și dimensiunea calculilor, opțiunile terapeutice diferă și astfel procedura potrivită cazului se va alege împreună cu medicul urolog.

Litotripsia extracorporeală cu unde de șoc (ESWL)

Pentru calculii renali asimptomatici există litotripsia extracorporeală cu unde de șoc, ESWL, care presupune dezintegrarea calculilor renali prin unde de șoc produse în afara organismului sub control fluoroscopic sau ecografic, fără a produce leziuni ale țesuturilor.

Fragmentele rezultate din calculul sfărâmat se elimină pe cale naturală. ESWL are puține contraindicații, printre care se enumeră: sarcina, obezitatea morbidă, insuficiența renală, malformații sau cancer renal, bolnavi cu tulburări de coagulare.

Se recomandă precauție în cazul bolnavilor cu hipertensiune arterială necontrolată medicamentos, crescând riscul hemoragiilor.

Ureteroscopia semirigidă

Ureteroscopia semirigidă este o procedură indicată în cazul în care piatra a rămas blocată în ureter și presupune introducerea unui instrument subțire și lung – ureteroscop – echipat cu o cameră în vârf, de-a lungul uretrei, iar apoi a ureterelor până în locul unde s-a blocat piatra. Ulterior medicul poate extrage piatra cu ajutorul altui instrument sau poate sparge în bucăți mici cu ajutorul unui laser. La final va fi introdus un stent în ureter pentru a reduce inflamația și pentru a grăbi vindecarea. Procedura se face sub anestezie generală.

Ureteroscopia flexibilă

În cazul în care piatra se află în rinichi se poate efectua ureteroscopia flexibilă. Astfel se introduce un instrument care se poate angula și cu ajutorul căruia se extrag sau se fragmentează calculii. Tehnicile minim-invazive au devenit în ultimul timp standardul de aur al tratamentului intervențional pentru rezolvarea calculilor urinari. Avantajele vin din faptul că operația nu necesită tăietură, iar vindecarea este una rapidă.

Nefrolitotomia percutanată

Nefrolitotomia percutanată sau intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea calculilor renali, care este efectuată în cazurile în care litotripsia nu oferă rezultatele dorite, presupune îndepărtarea calculilor renali printr-o mică incizie în spate și folosirea unor instrumente speciale și a unui telescop de mici dimensiuni numit nefroscop.

Piatra poate fi scoasă integral sau spartă în bucăți mai mici. Procedura implică anestezie generală și internare pentru 1-2 zile pentru recuperare. În cazurile complicate, de ultimă instanță se poate apela la chirurgia laparoscopică, mai ales în cazul în care litiaza este însoțită de anomalii ale aparatului urinar care se pot rezolva și corecta în aceeași intervenție chirurgicală, sau din ce în ce mai rar prin tehnica operațiilor deschise.

Pe lângă tratament chirurgical se poate apela și la tratament medicamentos pentru prevenția formării pietrelor mai ales când în urma eliminării unei pietre pe cale naturală sau prin operație se efectuează analiza acestuia pentru a îi cunoaște compoziția. Medicul urolog vă poate recomanda efectuarea de investigații suplimentare și poate astfel determina cauza specifică care determină apariția litiazei în cazul dumneavoastră, tratamentul fiind unul astfel personalizat.

Apariția calculilor renali poate fi prevenită odată ce au fost identificate eficient cauzele. De regulă, prevenția include schimbări ale alimentației, sau administrarea unor anumite medicamente. Ca sfaturi generale, vă recomand consumul de lichide suficiente încât să se producă cel puțin 2 litri de urină pe zi, să reducem cantitățile de sare, băuturi dulci și carbogazoase și să limităm consumul de proteine animale.

Litiaza renală poate fi o afecțiune ușor tratabilă sau, ignorată, ea poate avea un ecou răsunător asupra întregului organism, de aceea vă recomand un control în cazul în care sesizați apariția de simptome la acest nivel.

În speranța că aceste informații v-au fost de folos, vă doresc multă sănătate și la cât mai puține pietre.

Dr. Nucu Alexandru Marica


Pentru programări în cadrul departamentului de Urologie, vă rugăm să accesați linkurile de mai jos.

Urologie Centrul Medical Anastasios Cluj-Napoca

Urologie Centrul Medical Anastasios Bacău