Ghidul ecografiei în sarcină

Ce este ecografia în sarcină?

Ecografia reprezintă un test medical de imagistică neinvazivă, care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini în timp real ale organelor interne sau ale altor țesuturi moi, cum ar fi vasele de sânge. Aceasta permite medicului să observe detalii ale acestora fără a face incizii.

Introducerea ecografiei în obstetrică și ginecologie a avut un impact extraordinar asupra îngrijirii pacienților, deoarece permite vizualizarea fătului și a placentei în obstetrică și a organelor interne materne în ginecologie, cu o claritate care permite un diagnostic avansat și, de asemenea, ghidarea diferitelor intervenții salvatoare de vieți.

Cum funcționează o ecografie?

Undele ultrasonore sunt generate de cristale piezoelectrice mici, ambalate în transductoarele de ultrasunete. Atunci când acestor cristale li se aplică un curent alternativ, ele se contractă și se dilată la aceeași frecvență la care curentul își schimbă polaritatea și generează un fascicul de ultrasunete. Fasciculul de ultrasunete traversează în corp la aceeași frecvență generată. Invers, când fasciculul de ultrasunete se întoarce la transductor, aceste cristale își schimbă forma și această mică schimbare de formă generează un mic curent electric care este amplificat de aparatul cu ultrasunete pentru a genera o imagine cu ultrasunete pe monitor. Prin urmare, cristalele piezoelectrice din transductor transformă energia electrică în energie mecanică (ultrasunete) și viceversa. Un singur cristal nu este suficient pentru a produce un fascicul de ultrasunete pentru imagistica clinică, iar transductoarele moderne au un număr mare de cristale dispuse în rânduri paralele. Cu toate acestea, fiecare cristal poate fi stimulat individual. Cristalele sunt protejate de un înveliș de cauciuc care ajută la scăderea rezistenței la transmiterea sunetului de la cristale la corp. Sunetele de înaltă frecvență generate de un transductor nu călătoresc bine prin aer, astfel încât, pentru a facilita transferul lor de la transductor la pielea pacientului, se aplică un gel apos care cuplează transductorul la piele și permite ca sunetul să meargă înainte și înapoi. Prin urmare, ultrasunetele sunt generate în interiorul transductoarelor de cristale minuscule care transformă curentul electric în ultrasunete și transformă razele de ultrasunete care se întorc dinspre corp în curenți electrici.

Ecografia este o modalitate de imagistică dependentă de operator și, prin urmare, calitatea examinării depinde în mare parte de abilitățile medicului. Aspectele tehnice ale examinării ecografice în obstetrică și ginecologie nu sunt standardizate, iar medicii își dezvoltă propriile abilități ecografice și abordarea examinării ecografice pe baza propriei experiențe și a propriilor obiceiuri.

Examinarea ecografică obstetricală se realizează cel mai bine cu pacienta pe o masă de scanare confortabilă sau pe o targă, cu trunchiul superior al pacientei ușor înclinat în sus și cu capul susținut de o pernă moale pentru confort. În cazul în care masa de ecografie nu este înclinată, plasarea unei perne în spatele părții superioare a pieptului pacientei va îmbunătăți confortul.

Ecografia în primul trimestru de sarcină

Ecografia din primul trimestru se face adesea pentru a evalua localizarea sarcinii și, astfel, este o combinație între o examinare ecografică obstetricală și ginecologică. Efectuarea precisă a unei examinări ecografice în primul trimestru este importantă, având în vedere capacitatea sa de a confirma o sarcină intrauterină, de a evalua viabilitatea și numărul de embrioni și de a data cu exactitate o sarcină, toate acestea fiind esențiale pentru evoluția acesteia.

Principalele obiective ale examinării ecografice din primul trimestru sunt următoarele:

• Confirmarea sarcinii
• Localizarea intrauterină a sacului gestațional
• Confirmarea viabilității (activitatea cardiacă a embrionului/fetusului)
• Depistarea semnelor de eșec timpuriu al sarcinii
• Sarcina unică vs. sarcina multiplă (definirea corionicității în cazul sarcinilor multiple)
• Evaluarea vârstei gestaționale (datarea sarcinii)
• Evaluarea embrionului și a sacului gestațional normal înainte de 10 săptămâni
• Evaluarea anatomiei de bază după 11 săptămâni

Aceste obiective pot fi oarecum diferite în funcție de vârsta gestațională din cadrul primului trimestru, fie că este vorba de 6 săptămâni, 9 săptămâni sau 12 săptămâni, însă obiectivele principale sunt identice.

În multe părți ale lumii, examinarea ecografică din primul trimestru este adesea determinată de simptome, spre deosebire de examinarea ecografică “de rutină” din al doilea trimestru, care se efectuează în mod obișnuit pentru evaluarea anatomică fetală.

Simptome ale sarcinii în primul trimestru

• Amenoree (pacienta nu știe că este însărcinată)
• Dureri pelviene
• Sângerare vaginală
• Menstruație întârziată
• Test de sarcină pozitiv sau valori crescute ale gonadotropinei corionice umane (hCG)

Repere ecografice în primul trimestru

Sarcina intrauterină normală suferă schimbări semnificative și rapide la început, de la o colecție de celule nediferențiate la un făt în interiorul unui sac amniotic conectat la o placentă. Toate aceste schimbări au loc într-un interval de 3-4 săptămâni. Identificarea reperelor ecografice ale unei sarcini normale în primul trimestru și înțelegerea progresiei lor ajută la confirmarea sarcinii și la diagnosticarea unui posibil eșec.

Semnele unui posibil eșec al sarcinii

Medicul specialist care se ocupă de ecografia din primul trimestru poate avea suspiciuni în ceea ce privește buna dezvoltare a unei sarcini, bazându-se pe anumite semne evidente. În această etapă, cel puțin 10-15% din toate sarcinile nu se finalizează, iar diagnosticul poate fi pus adesea prin ecografie. În funcție de vârsta gestațională a sarcinii, pot fi așteptate mai multe scenarii:

• Sarcina confirmată printr-un test de sarcină pozitiv, dar nu se observă niciun sac gestațional în cavitatea uterină prin ecografie, sugerând diagnosticul diferențial al unui avort incomplet, al unei sarcini ectopice sau al unei sarcini intrauterine timpurii care nu este încă recognoscibilă prin ecografie transvaginală.
• Sac gestațional observat prin ecografie transvaginală, dar fără semne de embrion în interiorul acestuia.
• Un embrion vizualizat la ecografia transvaginală, dar fără a fi detectată activitate cardiacă.
• Un embrion cu activitate cardiacă detectată, dar diverse măsurători sunt în afara intervalului. (frecvența cardiacă, dimensiunea sacului vitelin, a embrionului, a sacului amniotic etc.).
• Prezența unei hemoragii subcorionice, cu sau fără semne clinice de sângerare. Aspect anatomic anormal al embrionului.

Examinarea ecografică în primul trimestru este un pas important în evaluarea sarcinii, deoarece permite confirmarea unei sarcini intrauterine și o datare precisă a sarcinii. Este de reținut faptul că în primul trimestru apar modificări semnificative în sarcină, iar aceste modificări pot fi detectate prin examenul ecografic transvaginal.

Ecografia în al doilea trimestru de sarcină

Obiectivul principal al unei examinări ecografice în trimestrul al doilea este de a data cu exactitate sarcina, de a evalua anatomia fetală și de a evalua localizarea placentei și a anexelor. Componentele examenului ecografic de bază din trimestrul al doilea pot varia:

• Prezentarea și poziția fătului
• Activitatea cardiacă
• Numărul de fetuși Vârsta/taia fetală (biometrie)
• Evaluarea lichidului amniotic
• Aspectul și localizarea placentei
• Anatomia fetală de bază

Ecografia în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină este o procedură medicală comună și importantă care oferă informații valoroase despre fătul în curs de dezvoltare și despre sănătatea generală a sarcinii. Al doilea trimestru se întinde de obicei din săptămâna 13 până în săptămâna 28 de sarcină.

Printre aspectele cheie ale ecografiei în al doilea trimestru se numără:

• Scopul: Ecografia în al doilea trimestru servește mai multor scopuri, inclusiv confirmarea sarcinii, evaluarea creșterii și dezvoltării fetale, verificarea oricăror anomalii structurale sau defecte congenitale, estimarea vârstei gestaționale și evaluarea sănătății placentei și a lichidului amniotic.
• Cea mai semnificativă ecografie din al doilea trimestru este ecografia de nivel 2. Aceasta se efectuează de obicei în jurul săptămânii 18-22. În timpul procedurii, ecograful sau medicul specialist evaluează organele, membrele, creierul, inima, coloana vertebrală, fața și alte structuri ale bebelușului pentru a se asigura că acestea se dezvoltă în mod corespunzător.
• Determinarea sexului: În multe cazuri, ecografia din al doilea trimestru poate dezvălui sexul copilului, dacă părinții doresc să știe. Cu toate acestea, este important de reținut că determinarea sexului nu este scopul principal al ecografiei și poate fi supusă unor limitări.
• Translucența nucală (NT): La începutul celui de-al doilea trimestru, în jurul săptămânii 11-14, poate fi oferită o scanare a transluciditații nucale pentru a evalua riscul de anomalii cromozomiale, în special sindromul Down. Aceasta presupune măsurarea grosimii lichidului de la ceafă.
• Gestație multiplă: Dacă o femeie poartă mai mulți fetuși (de exemplu, gemeni, tripleți), ecografia din trimestrul al doilea ajută la monitorizarea creșterii, dezvoltării și poziționării acestora.
• Lichidul amniotic și sănătatea placentei: Ecografia poate evalua, de asemenea, cantitatea de lichid amniotic care înconjoară fătul și sănătatea placentei. Anomaliile din aceste zone pot avea implicații asupra bunăstării sarcinii.
• Evaluarea sănătății materne: Ecografia din al doilea trimestru poate oferi informații și despre sănătatea mamei, inclusiv despre starea uterului, a colului uterin și a ovarelor.
• În funcție de nevoile și circumstanțele specifice ale sarcinii, furnizorii de asistență medicală pot recomanda examinări ecografice de rutină pentru a aborda anumite probleme.

Ecografia în al treilea trimestru de sarcină

Ecografia în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină continuă să joace un rol crucial în monitorizarea bunăstării atât a mamei, cât și a fătului în curs de dezvoltare. Cel de-al treilea trimestru se întinde de la săptămâna 29 până la sfârșitul sarcinii, de obicei în jurul săptămânii 40. Examinarea ecografică în trimestrul al treilea se concentrează de obicei pe creșterea fătului, poziția placentei și evaluarea lichidului amniotic.

Este important de menționat că, în ciuda faptului că o sarcină a avut deja o examinare ecografică anterioară în al doilea trimestru care a determinat o anatomie fetală normală, la orice examinare ecografică efectuată în timpul sarcinii, se recomandă o reevaluare a anatomiei fetale, deoarece multe malformații fetale pot apărea abia mai târziu în timpul gestației, iar unele anomalii pot fi ratate la examinările ecografice anterioare.

Aspectele cheie ale ecografiei în al treilea trimestru

• Ecografia în al treilea trimestru este adesea utilizată pentru a evalua creșterea și dezvoltarea fătului. Aceasta ajută la determinarea dacă bebelușul crește într-un ritm sănătos și dacă există îngrijorări cu privire la restricția de creștere intrauterină sau macrosomia (creștere fetală excesivă).

• Poziționarea fătului: Pe măsură ce se apropie data nașterii, ecografia poate oferi informații despre poziția bebelușului în uter. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina dacă bebelușul se află în poziția cu capul în jos pentru o naștere vaginală.
• Nivelurile lichidului amniotic: Monitorizarea cantității de lichid amniotic este esențială pentru a se asigura că există un mediu corespunzător pentru ca bebelușul să se miște și să se dezvolte. O cantitate prea mică sau prea mare de lichid amniotic poate ridica motive de îngrijorare.
• Se poate evalua sănătatea și funcția placentei, care este responsabilă pentru furnizarea de nutrienți și oxigen pentru făt. Problemele cu placenta, cum ar fi insuficiența placentară sau previa (când placenta acoperă colul uterin), pot avea impact asupra sarcinii.
• Profilul biofizic: Un profil biofizic este o combinație de ecografie și test de non-stres care evaluează bunăstarea bebelușului. Acesta evaluează factori precum mișcările fetale, ritmul cardiac, tonusul muscular, volumul lichidului amniotic și mișcările respiratorii.
• Ecografia Doppler este utilizată pentru a evalua fluxul sanguin în cordonul ombilical și în alte vase de sânge fetale. Aceasta poate ajuta la detectarea unor potențiale probleme legate de circulație, cum ar fi insuficiența placentară.
• Amniocenteza sau alte proceduri: În unele cazuri, ecografia din trimestrul al treilea poate fi utilizată pentru a ghida proceduri precum amniocenteza sau pentru a evalua necesitatea unor intervenții în cazul sarcinilor cu risc ridicat.

Ecografia din trimestrul al treilea este un instrument esențial pentru a asigura sănătatea și bunăstarea atât a mamei, cât și a copilului pe măsură ce sarcina avansează. Aceasta oferă informații valoroase care ajută medicul specialist să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la planurile de îngrijire și de naștere.

Tipuri de ecografie în sarcină

Ecografia abdominală: Acesta este cel mai frecvent tip de ecografie în timpul sarcinii. Un transductor este plasat pe abdomenul mamei, iar undele sonore sunt folosite pentru a crea imagini ale fătului în curs de dezvoltare.

Ecografia transvaginală: În unele cazuri, o ecografie transvaginală poate fi efectuată la începutul sarcinii pentru o vedere mai clară a uterului și a fătului. Un mic transductor este introdus în vagin pentru acest tip de ecografie.

Ecografia Doppler: Ecografia Doppler măsoară fluxul sanguin și poate fi utilizată pentru a evalua circulația sângelui în placentă și în vasele de sânge fetale.

Ecografia 3D și 4D: Aceste tehnici avansate creează imagini tridimensionale și în timp real ale fătului, oferind o vizualizare mai detaliată a trăsăturilor copilului.

De ce este necesară ecografia în timpul sarcinii?

Ecografia este necesară în timpul sarcinii din mai multe motive:

• Monitorizarea dezvoltării fetale: Ecografia permite medicului să monitorizeze creșterea și dezvoltarea fătului, asigurându-se că acesta progresează conform așteptărilor.

• Detectarea anomaliilor: Ecografia poate ajuta la detectarea anomaliilor structurale sau a malformațiilor congenitale ale fătului, permițând intervenții sau pregătiri medicale în timp util.
• Evaluarea sănătății placentei și amniotice: Ecografia ajută la evaluarea sănătății placentei și a cantității de lichid amniotic, ambele fiind cruciale pentru bunăstarea sarcinii.
• Determinarea poziționării fătului: Ecografia poate dezvălui poziționarea bebelușului în uter, ceea ce este important pentru planificarea unei nașteri sigure.

La ce intervale se efectuează o ecografie?

Frecvența ecografiilor în timpul sarcinii poate varia în funcție de necesitatea medicală și de circumstanțele individuale. Cu toate acestea, intervalele tipice includ:

Primul trimestru: Se poate efectua o ecografie timpurie pentru a confirma sarcina și a estima vârsta gestațională.

Scanarea translucenței nucale: În jurul săptămânii 11-14, o scanare NT poate evalua riscul de anomalii cromozomiale.

Scanarea anatomică: O ecografie cuprinzătoare între săptămânile 18 și 22 evaluează organele și structurile bebelușului.

Al treilea trimestru: Una sau mai multe ecografii în al treilea trimestru monitorizează creșterea fătului, nivelul lichidului amniotic și bunăstarea generală.

De ce este necesară ecografia în timpul sarcinii?

Ecografiile sunt importante în timpul sarcinii, deoarece oferă informații valoroase despre sănătatea și dezvoltarea atât a mamei, cât și a fătului. Ele permit medicului să:

• Detecteze problemele din timp: Ecografiile pot identifica potențiale probleme sau complicații, permițând intervenția medicală în timp util, dacă este necesar.
• Monitorizeze sarcinile cu risc ridicat: Pentru sarcinile cu risc ridicat, ecografiile ajută la monitorizarea îndeaproape a bunăstării copilului și a progresiei oricăror afecțiuni.
• Planifice nașterea: Ecografiile oferă informații cruciale pentru planificarea unei metode de naștere sigure și adecvate.
• Ofere reasigurare: Imaginile și informațiile obținute prin ecografie pot oferi reasigurare emoțională viitorilor părinți și pot ajuta la stabilirea unei legături cu bebelușul.

În general, ecografiile joacă un rol esențial în asigurarea unei sarcini sănătoase și de succes, oferind informații vitale despre bunăstarea mamei și a fătului în curs de dezvoltare.

Astfel, ecografia în timpul sarcinii este un instrument medical indispensabil care oferă informații importante ale dezvoltării fetale. De la confirmarea stadiilor timpurii ale sarcinii până la monitorizarea creșterii, poziționării și bunăstării fătului, ecografia oferă informații utile atât pentru medic, cât și pentru viitorii părinți. Prin intermediul diferitelor tipuri de ecografii, medicii pot detecta potențiale anomalii, pot evalua sănătatea placentei și a lichidului amniotic și pot ajuta la pregătirea unei nașteri sigure și de succes.