Durerea abdominală este un simptom extrem de comun, pe care majoritatea dintre noi l-am experimentat sub o formă sau alta. De cele mai multe ori, aceasta este cauzată de probleme minore și tranzitorii. Există însă situații în care durerea abdominală, în special dacă este severă, persistentă și însoțită de febră, poate semnala o problemă mult mai gravă, o adevărată urgență medicală: formarea unui abces abdominal.
Departe de a fi o simplă infecție, un abces abdominal reprezintă o colecție de puroi încapsulată în interiorul cavității abdominale, o complicație severă a unei alte afecțiuni subiacente. Nediagnosticat și netratat la timp, un abces abdominal poate duce la complicații devastatoare, precum sepsisul și șocul septic, care pot pune viața în pericol. Înțelegerea acestei afecțiuni, recunoașterea semnelor de alarmă și conștientizarea necesității unui tratament prompt, adesea chirurgical, sunt esențiale pentru un prognostic favorabil.
Ce este un abces abdominal și cum se formează?
Pentru a înțelege gravitatea unui abces, trebuie să înțelegem procesul prin care acesta se formează, un proces care reflectă o bătălie intensă în interiorul corpului nostru.
Definiția medicală: O bătălie a sistemului imunitar
Cavitatea abdominală este, în mod normal, un mediu steril. Un abces se formează atunci când bacteriile pătrund în acest spațiu, de obicei ca urmare a unei perforații sau a unei infecții la nivelul unui organ abdominal. Sistemul imunitar reacționează imediat și trimite în “linia întâi” o armată de celule albe (leucocite) pentru a lupta împotriva invadatorilor. În urma acestei bătălii, rezultă o acumulare de celule albe moarte, bacterii distruse, fluid tisular și țesut necrozat. Acest amestec este ceea ce numim puroi (pus).
Pentru a preveni răspândirea infecției în întreaga cavitate abdominală (peritonită generalizată), organismul încearcă să izoleze zona de conflict, formând o barieră, o capsulă fibroasă în jurul colecției de puroi. Astfel ia naștere abcesul. Această încapsulare este un mecanism de apărare, dar în același timp devine o problemă, deoarece împiedică antibioticele administrate sistemic să ajungă în concentrații eficiente în interiorul colecției și, de asemenea, împiedică organismul să elimine singur infecția.
Localizări frecvente
Abcesele se pot forma practic oriunde în abdomen:
- Intraperitoneale: În cavitatea peritoneală generală, adesea în zonele declive, cum ar fi pelvisul sau spațiul de sub diafragm (subfrenic).
- Retroperitoneale: În spatele peritoneului, în apropierea rinichilor sau a pancreasului.
- Viscerale: În interiorul unui organ solid, cum ar fi un abces hepatic, splenic sau pancreatic.
De ce apar abcesele abdominale? Cauzele principale
Un abces abdominal este aproape întotdeauna o complicație a unei alte boli. Identificarea și tratarea sursei primare este la fel de importantă ca tratarea abcesului în sine.
Complicații ale afecțiunilor gastrointestinale (cea mai frecventă cauză)
Perforarea sau inflamarea severă a oricărei porțiuni a tractului digestiv poate elibera bacterii în abdomen.
- Apendicita perforată: Este exemplul clasic și una dintre cele mai comune cauze. Când apendicele inflamat se perforează (“se sparge”), conținutul său septic se revarsă, ducând la peritonită localizată și formarea unui abces apendicular.
- Diverticulita perforată: O cauză majoră la persoanele în vârstă. Diverticulii sunt mici “buzunare” care se formează în peretele colonului. Când aceștia se inflamează (diverticulită) și se perforează, pot duce la formarea unui abces peridiverticular.
- Bolile inflamatorii intestinale: În special Boala Crohn, care este caracterizată printr-o inflamație ce poate străbate întregul perete intestinal, poate duce la formarea de fistule și abcese complexe.
- Ulcerul peptic perforat: Un ulcer gastric sau duodenal care erodează complet peretele organului.
- Perforația intestinală de alte cauze, precum o tumoră colonică care se perforează sau ischemia intestinală.
Complicații postoperatorii
Orice intervenție chirurgicală la nivel abdominal, de la o apendicectomie la o rezecție intestinală complexă, poartă un risc de complicații. O scurgere la nivelul unei anastomoze (sutura chirurgicală dintre două segmente de intestin) poate duce la formarea unui abces postoperator. De aceea, evaluarea oricărui pacient febril după o operație abdominală trebuie să includă excluderea unui abces. Un consult la chirurgie generală este necesar în aceste situații.
Infecții ale organelor abdominale
- Pancreatita acută severă necrozantă: În formele grave de pancreatită, o parte din țesutul pancreatic poate muri (necroză) și se poate suprainfecta, ducând la formarea unor abcese pancreatice sau a unor colecții peripancreatice.
- Afecțiuni biliare: O colecistită acută (infecția vezicii biliare) sau o colangită (infecția căilor biliare) pot duce la formarea de abcese hepatice.
- Afecțiuni ginecologice: Boala inflamatorie pelvină (BIP), în special formele severe, poate duce la formarea unor abcese la nivelul trompelor uterine și al ovarelor (abces tubo-ovarian).
Semne și simptome: Când să suspectezi un abces abdominal?
Tabloul clinic este adesea dominat de semnele unei infecții severe.
Simptomele clasice de infecție
- Febra și frisoanele: Adesea, febra este înaltă (39-40°C), are un caracter septic (cu oscilații mari, “vârfuri” febrile) și este însoțită de frisoane puternice.
- Stare generală profund alterată: Pacientul se simte foarte rău, este apatic, slăbit, prezintă transpirații, pierderea completă a poftei de mâncare, greață și, uneori, vărsături.
Durerea abdominală – Simptomul cheie
Spre deosebire de o crampă banală, durerea cauzată de un abces este, de obicei:
- Severă și constantă: Nu are un caracter colicativ (în valuri).
- Bine localizată: Pacientul poate indica adesea cu un deget punctul de maximă durere, care corespunde zonei unde s-a format abcesul.
- Exacerbată de mișcare: Tusea, strănutul sau simpla mișcare în pat pot intensifica durerea. Orice durere abdominală cu aceste caracteristici, mai ales dacă este însoțită de febră, trebuie investigată de urgență.
Riscurile nediagnosticării: De ce este o urgență medicală?
Un abces abdominal netratat este o bombă cu ceas. Riscurile sunt majore și pot pune viața în pericol.
Sepsisul și șocul septic – Complicația de temut
Aceasta este cea mai gravă complicație. Sepsisul reprezintă răspunsul copleșitor și generalizat al organismului la o infecție. Bacteriile și toxinele din abces pătrund masiv în circulația sanguină, declanșând o reacție inflamatorie în lanț la nivelul întregului corp. Când această reacție duce la o scădere drastică a tensiunii arteriale și la disfuncția organelor vitale (rinichi, plămâni, inimă, creier), se instalează șocul septic, o condiție cu o mortalitate foarte ridicată, care necesită îngrijiri în secția de terapie intensivă.
Peritonita generalizată
Dacă abcesul se rupe și puroiul se revarsă liber în întreaga cavitate abdominală, se produce o peritonită generalizată, o altă urgență chirurgicală majoră.
Formarea de fistule
Abcesul poate eroda în organele din jur, creând traiecte anormale (fistule) între diverse segmente de intestin, între intestin și piele sau între intestin și vezica urinară, cu consecințe severe pe termen lung.
Diagnosticul abcesului abdominal
Diagnosticul necesită un grad înalt de suspiciune clinică și este confirmat prin investigații imagistice. Adesea, pacientul este evaluat inițial de un specialist în gastroenterologie.
- Analize de sânge: Acestea arată semne clare de infecție severă: leucocitoză (un număr foarte mare de globule albe), cu predominanța neutrofilelor, și valori crescute ale markerilor inflamatori (proteina C reactivă – CRP, VSH).
- Imagistica – Esențială pentru diagnostic și localizare:
- Ecografia abdominală: Este adesea prima investigație efectuată, fiind rapidă, neinvazivă și accesibilă. Poate identifica cu ușurință colecțiile lichidiene (puroiul apare ca o zonă întunecată, hipoecogenă), poate estima dimensiunea lor și poate ghida manevrele terapeutice.
- Tomografia Computerizată (CT) abdominală cu substanță de contrast: Este considerată “standardul de aur” pentru diagnosticul abceselor abdominale. Oferă o hartă anatomică extrem de detaliată, arătând cu precizie localizarea, dimensiunea, numărul abceselor, prezența capsulei și relația lor cu organele și vasele de sânge din jur. Este esențială pentru a planifica cea mai bună strategie de tratament.
Tratamentul chirurgical și minim invaziv al abceselor abdominale
Tratamentul abceselor abdominale se bazează pe un principiu chirurgical vechi de secole, dar perfect valabil și astăzi: “Ubi pus, ibi evacua” – Unde este puroi, acolo trebuie evacuat.
Drenajul percutanat ghidat imagistic
Aceasta este abordarea modernă, de primă intenție, pentru majoritatea abceselor care sunt bine definite, unice și accesibile. Procedura este realizată de un radiolog intervenționist sau de un chirurg:
- Sub ghidaj ecografic sau CT, medicul introduce un ac și apoi un cateter (un tub de dren subțire și flexibil) prin piele, direct în cavitatea abcesului.
- Cateterul este lăsat pe loc pentru câteva zile, conectat la o pungă colectoare, permițând evacuarea completă a puroiului.
- Avantajele sunt majore: este o procedură minim invazivă, care evită o operație deschisă, cu o recuperare mult mai rapidă.
Drenajul chirurgical
Este necesar atunci când drenajul percutanat nu este posibil (abcese multiple, greu accesibile, cu conținut foarte gros) sau când este necesară și rezolvarea cauzei primare în același timp.
- Laparotomia (chirurgia deschisă): Implică o incizie mare la nivelul abdomenului. Permite chirurgului să deschidă și să curețe complet cavitatea abcesului, să spele abundent cavitatea abdominală (lavaj peritoneal) și să trateze sursa infecției (de ex., să îndepărteze apendicele perforat, să sutureze o perforație sau să rezecte un segment de intestin afectat).
- Laparoscopia (chirurgia minim invazivă): Utilizând mici incizii și o cameră video, se poate efectua drenajul unor abcese mai puțin complexe.
Tratamentul antibiotic – Un pilon esențial, dar insuficient singur
Antibioticele, de obicei administrate intravenos, sunt o componentă crucială a tratamentului. Ele luptă împotriva bacteriilor care au ajuns în circulația sanguină și în țesuturile din jurul abcesului. Este însă fundamental de înțeles că antibioticele singure NU pot vindeca un abces abdominal format. Din cauza capsulei fibroase și a mediului acid și lipsit de oxigen din interiorul abcesului, antibioticele pătrund foarte greu și în concentrații insuficiente pentru a eradica infecția. Prin urmare, tratamentul este întotdeauna o combinație: drenaj (percutanat sau chirurgical) + antibiotice.
Concluzii
Abcesul abdominal este o afecțiune gravă, o complicație severă a unei alte boli, care necesită diagnostic și tratament de urgență. Simptomele clasice – durerea abdominală intensă și localizată, însoțită de febră mare și o stare generală alterată – nu trebuie niciodată ignorate sau amânate. Datorită riscului vital de sepsis și șoc septic, prezentarea imediată la o cameră de gardă este esențială. Tehnologiile moderne de diagnostic, precum ecografia și tomografia computerizată, permit o localizare precisă, iar metodele de tratament minim invazive, precum drenajul percutanat, pot rezolva adesea problema fără a necesita o operație deschisă. Cheia succesului constă în recunoașterea promptă a simptomelor și în instituirea rapidă a celor doi piloni terapeutici: drenajul colecției de puroi și tratamentul antibiotic agresiv.
