Otita externă – Tot ce trebuie să știi despre infecția urechii

Otita externă, cunoscută și sub denumirea populară de “urechea înotătorului,” este o afecțiune comună, dar adesea subestimată, care poate provoca disconfort intens. Aceasta apare atunci când canalul auditiv extern, zona care leagă urechea exterioară de timpan, devine inflamat sau infectat. Persoanele care petrec mult timp în apă sau au obiceiul de a curăța urechile cu bețișoare sunt mai predispuse să dezvolte această infecție, dar oricine poate fi afectat. Umezeala excesivă și microtraumatismele pielii din canalul auditiv sunt factori principali care contribuie la dezvoltarea otitei externe.

Simptomele otitei externe variază de la mâncărime și iritație ușoară până la dureri severe și scurgeri de lichid din ureche. Inflamația poate provoca și o senzație de ureche înfundată sau chiar o scădere temporară a auzului. Netratată, infecția poate avansa și cauza complicații mai grave, inclusiv extinderea infecției la țesuturile din apropiere.

Ce este otita externă?

Otita externă este o inflamație sau o infecție a canalului auditiv extern, adică a porțiunii urechii situate între pavilionul urechii și timpan. Aceasta este diferită de otita medie, care afectează urechea medie. În majoritatea cazurilor, otita externă apare ca urmare a contactului prelungit cu apă, motiv pentru care este frecvent întâlnită la persoanele care înoată regulat. Apa care rămâne în canalul urechii creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor, ceea ce poate duce la infecție.

Această afecțiune poate fi clasificată în funcție de severitate: otita externă acută, care durează mai puțin de șase săptămâni, și otita externă cronică, care persistă pe o perioadă mai lungă de timp. În funcție de tip, simptomele și opțiunile de tratament pot varia, însă principiile de bază rămân aceleași.

Cauze comune ale otitei externe

Otita externă apare dintr-o serie de factori care afectează canalul auditiv extern. Acești factori pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor, care duc la infecții. Canalul auditiv are un strat delicat de piele care, atunci când este expus la umiditate sau iritare, devine vulnerabil la inflamații

Expunerea prelungită la apă

Cea mai frecventă cauză a otitei externe este expunerea prelungită la apă, în special în timpul activităților precum înotul. Umezeala acumulată în canalul auditiv nu se evaporă complet, ceea ce creează un mediu favorabil pentru creșterea bacteriilor și fungilor. Acesta este motivul pentru care infecția este denumită și “urechea înotătorului.”

Iritațiile și microtraumatismele pielii

Curățarea excesivă a urechilor sau utilizarea bețișoarelor de urechi poate provoca mici leziuni la nivelul pielii delicate din canalul auditiv. Aceste microtraumatisme pot deveni ușor puncte de intrare pentru bacterii, crescând riscul de infecție. De asemenea, introducerea altor obiecte în urechi poate avea același efect.

Alergiile și afecțiunile dermatologice

Persoanele care suferă de afecțiuni dermatologice, precum dermatita sau psoriazisul, pot avea un risc crescut de a dezvolta otită externă. Pielea afectată de aceste afecțiuni devine mai sensibilă și predispusă la iritații. În plus, alergiile, fie la anumite produse cosmetice, fie la factori de mediu, pot contribui la inflamația canalului auditiv.

Expunerea la substanțe chimice

Contactul repetat al urechii cu substanțe chimice iritante, cum ar fi șampoane, săpunuri sau clorul din piscine, poate perturba echilibrul natural al pielii din canalul auditiv. Acest lucru poate duce la uscăciune și iritație, crescând susceptibilitatea la infecții.

Otita externă poate fi declanșată și de factori de mediu, cum ar fi umiditatea ridicată, temperaturile calde sau expunerea la bacterii prezente în apă. De asemenea, pacienții cu un sistem imunitar slăbit sau cu anumite afecțiuni cronice, precum diabetul, sunt mai predispuși să dezvolte această infecție.

Simptomele otitei externe

Otita externă se manifestă printr-o varietate de simptome care pot varia în intensitate, în funcție de gravitatea infecției. În fazele incipiente, semnele pot fi subtile, însă pe măsură ce infecția avansează, disconfortul devine din ce în ce mai evident. Este important să recunoști aceste simptome din timp pentru a preveni complicațiile și pentru a iniția un tratament adecvat. Iată care sunt cele mai frecvente simptome ale otitei externe:

• Durere în ureche: Poate fi ușoară la început, dar se poate intensifica pe măsură ce infecția progresează.
• Mâncărime intensă: Canalul auditiv extern poate provoca o senzație de mâncărime iritantă, mai ales la debutul infecției.
• Senzație de ureche înfundată: Unele persoane descriu senzația că urechea este blocată, afectând auzul.
• Scurgeri de lichid: Pot apărea secreții galbene sau verzui, uneori cu un miros neplăcut, semn al unei infecții bacteriene.
• Roșeață și inflamație: Pielea din interiorul canalului auditiv poate deveni roșie și umflată.
• Sensibilitate crescută la atingere: Chiar și o atingere ușoară a urechii poate provoca disconfort sau durere.
• Scăderea temporară a auzului: Acumularea de inflamație sau secreții poate diminua capacitatea de a auzi clar.
• Febră: În cazurile severe, poate apărea și febră, indicând răspândirea infecției.

Simptomele pot apărea brusc și pot deveni rapid incomode. Dacă nu sunt tratate corespunzător, ele pot evolua și pot duce la complicații. Astfel, este esențial să consulți un medic specialist ORL la apariția acestora.

Diagnosticarea otitei externe

Diagnosticul otitei externe se bazează în principal pe istoricul medical al pacientului și pe examinarea clinică a urechii. Medicul specialist ORL va începe prin a întreba despre simptomele resimțite și momentul în care acestea au început. De asemenea, este important să se afle dacă pacientul a fost expus recent la apă sau dacă a folosit bețișoare de urechi, căști sau aparate auditive. O examinare fizică amănunțită a urechii, cu ajutorul unui instrument numit otoscop, permite medicului să vizualizeze canalul auditiv extern și timpanul. În acest fel, se pot observa semnele caracteristice ale infecției, precum inflamația, roșeața sau prezența lichidului. Pentru a stabili un diagnostic corect și complet, medicii folosesc diverse metode, pe care le vom detalia mai jos.

• Examinarea cu otoscopul: Aceasta este metoda principală folosită de medici. Otoscopul permite vizualizarea directă a canalului auditiv și a eventualelor inflamații sau secreții.
• Testarea secrețiilor: În cazurile mai severe sau recurente, medicul poate colecta o probă din secrețiile urechii pentru a determina tipul exact de bacterie sau fung implicat în infecție.
• Audiometria: Dacă pacientul prezintă pierderi de auz, poate fi recomandat un test auditiv pentru a evalua cât de mult a fost afectată capacitatea de a auzi.
• Imagistica: În cazurile rare, când infecția nu răspunde la tratament sau s-a răspândit la țesuturile învecinate, medicul poate recomanda investigații imagistice, cum ar fi o tomografie computerizată (CT), pentru a evalua extinderea infecției.

În unele cazuri, diagnosticarea precoce poate preveni complicațiile, iar tratamentul poate fi mai simplu și mai eficient. Totodată, în cazurile de otită externă recurentă, investigațiile suplimentare pot dezvălui cauze subiacente care necesită atenție, cum ar fi afecțiunile dermatologice sau sensibilitățile la anumite substanțe.

Tratamentul otitei externe

Tratamentul otitei externe are scopul de a reduce inflamația, de a elimina infecția și de a ameliora simptomele neplăcute. În funcție de gravitatea infecției, tratamentul poate varia de la remedii simple, aplicate acasă, până la intervenții medicale mai complexe. Este esențial ca pacienții să respecte indicațiile medicului și să evite utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor, pentru a preveni complicațiile sau recidivele. În cele ce urmează, vom detalia principalele metode de tratament pentru otita externă.

Picături auriculare

Una dintre cele mai comune metode de tratament pentru otita externă este aplicarea picăturilor auriculare. Acestea sunt folosite pentru a trata direct infecția la nivelul urechii și pentru a reduce inflamația. Picăturile pot conține antibiotice sau antifungice, în funcție de natura infecției. Ele ajută la eliminarea agenților patogeni și la ameliorarea simptomelor precum durerea sau senzația de ureche înfundată.

Corticosteroizi

O altă metodă eficientă implică utilizarea corticosteroizilor, de obicei incluși în picăturile auriculare. Aceștia au rolul de a reduce inflamația și mâncărimea asociată otitei externe. Corticosteroizii contribuie la calmarea rapidă a simptomelor, reducând disconfortul și accelerând procesul de vindecare.

Curățarea canalului auditiv

În unele cazuri, este necesară curățarea canalului auditiv extern de către medic. Dacă urechea este obstruată de secreții sau resturi de piele, curățarea profesională poate preveni blocarea canalului și permite picăturilor auriculare să ajungă eficient la zona afectată. Această procedură este importantă pentru un tratament adecvat.

Antibiotice orale

Pentru infecțiile mai grave sau cele care nu răspund la tratamentele topice, medicul poate recomanda administrarea de antibiotice pe cale orală. Această metodă este utilizată atunci când infecția se extinde sau pacientul are un sistem imunitar slăbit. Antibioticele orale ajută la prevenirea complicațiilor și asigură o vindecare mai rapidă. Respectarea recomandărilor medicale este crucială pentru o recuperare rapidă și completă.

Prevenirea otitei externe

Prevenirea otitei externe este esențială, mai ales dacă ești predispus la infecții frecvente ale urechii. În plus, dacă ai experimentat deja această afecțiune, știi cât de inconfortabilă poate fi, așa că e important să iei măsuri de protecție. Multe dintre aceste măsuri preventive sunt simple de aplicat și te pot ajuta să eviți complicațiile sau recidivele.

• Evită utilizarea bețișoarelor de urechi: Curățarea excesivă a canalului auditiv cu bețișoare poate irita pielea și elimina ceara protectoare naturală, crescând riscul de infecție.
• Protejează urechile de apă: Dacă practici înotul sau petreci mult timp în apă, folosește dopuri de urechi impermeabile pentru a evita pătrunderea apei în canalul auditiv.
• Uscarea corespunzătoare a urechilor: După dușuri sau înot, asigură-te că îți usuci bine urechile cu un prosop moale. Înclină capul într-o parte pentru a permite eliminarea apei din urechi.
• Evită introducerea obiectelor în ureche: Orice obiect introdus în ureche, inclusiv bețișoarele, agrafele sau unghiile, poate provoca mici leziuni sau iritații care pot favoriza apariția unei infecții.
• Folosește picături profilactice: În cazurile în care ești predispus la infecții, medicul îți poate recomanda picături speciale pentru a proteja urechea de bacterii sau ciuperci, mai ales după înot.
• Tratează afecțiunile pielii: Dacă ai dermatită sau alte afecțiuni care afectează pielea canalului auditiv, tratează-le prompt pentru a reduce riscul de infecții.
• Evită utilizarea căștilor pentru urechi: Căștile folosite în mod excesiv, mai ales dacă sunt purtate în medii umede, pot favoriza dezvoltarea bacteriilor și infecțiilor.

Aplicând aceste măsuri simple, poți preveni otita externă și te poți bucura de o sănătate auditivă optimă. Este important să ai grijă de urechile tale și să le protejezi de factorii de risc care pot duce la infecții.

Complicații ale otitei externe

Deși otita externă este, în general, ușor de tratat, pot apărea complicații dacă infecția nu este gestionată corect. În unele cazuri, infecția se poate extinde dincolo de canalul auditiv, afectând țesuturile din jurul urechii. Aceasta poate duce la otita externă malignă, o formă gravă de infecție care afectează osul temporal și poate cauza dureri severe, umflături și pierderea auzului. Această complicație este mai frecventă la persoanele cu un sistem imunitar compromis, cum ar fi diabeticii sau vârstnicii.

O altă complicație este pierderea temporară sau permanentă a auzului. Acest lucru poate apărea atunci când infecția blochează complet canalul auditiv sau afectează structurile delicate din urechea externă. În plus, dacă infecția devine cronică sau reapare frecvent, poate duce la cicatrizarea țesuturilor și îngustarea canalului auditiv, ceea ce face ca infecțiile viitoare să fie mai greu de tratat. Este esențial ca infecția să fie gestionată prompt și corect pentru a preveni aceste probleme pe termen lung.

Concluzie

În concluzie, otita externă poate fi o afecțiune ușor de tratat, dar este important să îi acorzi atenție. Dacă nu este gestionată corect, poate duce la complicații serioase, cum ar fi pierderea auzului sau infecții severe. Prin urmare, prevenția joacă un rol crucial. Măsuri simple, precum protejarea urechilor de apă și evitarea curățării excesive, pot reduce semnificativ riscul de infecție.

De asemenea, este esențial să acționezi rapid în cazul în care apar simptome. Tratamentul prompt, cu ajutorul medicului, ajută la evitarea complicațiilor. Nu trebuie să subestimezi importanța unei bune igiene auditive. Menținerea urechilor curate și uscate contribuie la sănătatea acestora.

Întrebări frecvente

Ce este otita externă?

Otita externă este o inflamație sau infecție a canalului auditiv extern. Aceasta poate fi cauzată de bacterii, ciuperci sau iritații. De obicei, este denumită „urechea înotătorului”, deoarece apare frecvent după expunerea la apă.

Care sunt simptomele otitei externe?

Simptomele comune includ durere în ureche, mâncărime în canalul auditiv, secreții din ureche, senzație de presiune sau blocaj, și posibilă pierdere temporară a auzului. Aceste semne pot varia de la ușoare la severe.

Cum se diagnostichează otita externă?

Diagnosticul se bazează pe un examen fizic realizat de medic. Acesta va inspecta canalul auditiv și va evalua simptomele. În unele cazuri, pot fi efectuate teste suplimentare, cum ar fi culturi bacteriene, pentru a identifica tipul de infecție.

Ce tratamente sunt disponibile pentru otita externă?

Tratamentul poate include picături auriculare cu antibiotice sau antifungice, corticosteroizi pentru reducerea inflamației, curățarea canalului auditiv de către un medic, și antibiotice orale pentru infecții severe. Medicul va recomanda cel mai potrivit tratament în funcție de gravitatea infecției.

Cum pot preveni otita externă?

Pentru a preveni otita externă, este important să eviți introducerea obiectelor în ureche, să folosești dopuri de urechi în timpul înotului și să usuci bine urechile după dușuri sau înot. Menținerea unei igiene adecvate a urechilor este esențială.

Surse:

AAFP

PubMed