Cistoscopia: Ce presupune investigația și când este recomandată?

În universul vast al investigațiilor medicale, puține proceduri sunt învăluite într-o aură de temere și reticență atât de pronunțată precum cistoscopia. Pentru mulți pacienți, simpla idee de a introduce un instrument pe canalul urinar provoacă un disconfort psihic major, alimentat adesea de mituri urbane, povești exagerate sau experiențe din trecut realizate cu tehnologie învechită. Totuși, cistoscopia rămâne una dintre cele mai valoroase, precise și salvatoare proceduri din arsenalul urologiei moderne, fiind singura metodă prin care medicul poate vedea cu ochii proprii interiorul vezicii urinare și al uretrei, acolo unde ecografia sau tomografia computerizată (CT) au limite majore.

Este esențial să demitizăm această procedură și să înțelegem că tehnologia a evoluat spectaculos în ultimii ani. Apariția cistoscoapelor flexibile și a gelurilor anestezice performante a transformat o investigație considerată odată dureroasă într-o procedură de rutină, rapidă și bine tolerată. În clinicile de urologie modernă, accentul se pune pe confortul pacientului și pe obținerea unui diagnostic de certitudine care, în multe cazuri, precum cel al tumorilor vezicale, face diferența dintre o vindecare completă și o evoluție complicată. Acest ghid detaliat își propune să explice pas cu pas ce înseamnă cistoscopia, de ce este indispensabilă în anumite patologii și la ce trebuie să se aștepte pacienții atunci când medicul le recomandă această examinare.

Ce este, de fapt, cistoscopia și cum funcționează?

Cistoscopia este o procedură endoscopică, ceea ce înseamnă că permite vizualizarea cavităților interne ale corpului fără a fi nevoie de incizii chirurgicale. Instrumentul utilizat se numește cistoscop – un tub subțire, dotat cu un sistem optic avansat (o cameră video miniaturală și o sursă puternică de lumină rece) la capăt. Acest instrument este introdus prin uretră (canalul pe care eliminăm urina) și avansat ușor până în vezica urinară.

Principiul este simplu, dar impactul diagnostic este uriaș. În timp ce ecografia folosește unde sonore pentru a crea o imagine “din umbre” și poate rata leziuni mici, plate sau situate în anumite unghiuri moarte, cistoscopia oferă o imagine directă, color, de înaltă definiție (HD). Medicul vede mucoasa vezicii urinare exact așa cum arată ea în realitate, putând identifica:

• Zone de inflamație nespecifică sau roșeață suspectă (carcinom in situ).
• Mici polipi sau tumori de câțiva milimetri care scapă altor investigații.
• Calculi (pietre) vezicali care nu se văd la radiografie.
• Diverticuli (hernie a mucoasei vezicale).
• Surse active de sângerare.

Practic, cistoscopia elimină ghicitul din ecuația diagnosticului urologic. Există două tipuri principale de cistoscopie, iar diferența dintre ele este crucială pentru experiența pacientului:

• Cistoscopia rigidă: Utilizează un tub metalic, drept, care nu se poate îndoi. Deși oferă imagini excelente și permite trecerea unor instrumente de lucru mai mari, este mai inconfortabilă, în special pentru bărbați, din cauza anatomiei uretrei masculine care este lungă și curbată.
• Cistoscopia flexibilă: Este standardul de aur în clinicile private moderne. Utilizează un instrument moale, flexibil, care se mulează după curburile anatomice naturale ale uretrei. Aceasta reduce semnificativ disconfortul, fiind adesea descrisă de pacienți ca o simplă senzație de presiune sau jenă ușoară, nu ca durere.

Când și de ce este recomandată cistoscopia?

Cistoscopia nu este o investigație de primă intenție pe care o facem la un simplu control de rutină, cum este ecografia. Ea este recomandată atunci când există semne specifice de alarmă sau când alte teste au ridicat suspiciuni care necesită clarificare vizuală. Medicul urolog va indica această procedură într-o serie de scenarii clinice bine definite:

• Hematuria (Sânge în urină): Aceasta este cea mai frecventă și urgentă indicație. Fie că sângele este vizibil cu ochiul liber (hematurie macroscopică) și colorează urina în roșu, roz sau maroniu, fie că este descoperit doar la analizele de laborator (hematurie microscopică), sursa sângerării trebuie identificată obligatoriu. Deși sângele poate proveni de la rinichi sau de la o infecție, hematuria (în special cea nedureroasă) este principalul semn al cancerului vezical.
• Infecții urinare recurente: Dacă un pacient suferă de episoade repetate de cistită (mai mult de 3 pe an) care nu răspund la tratamentul antibiotic standard sau care revin imediat, medicul trebuie să verifice interiorul vezicii pentru a exclude cauze anatomice (fistule, pietre infectate, diverticuli).
• Tulburări de micțiune persistente: Simptome precum nevoia frecventă și imperioasă de a urina (vezica hiperactivă), durerea la urinare (disuria), dificultatea de a urina, jetul urinar slab sau senzația de golire incompletă.
• Suspiciunea de blocaj infravezical: La bărbați, cistoscopia ajută la evaluarea gradului de obstrucție cauzat de prostată (dacă lobii prostatici blochează uretra) sau la depistarea unei stricturi uretrale (îngustarea canalului cauzată de cicatrici).
• Monitorizarea oncologică: Pentru pacienții care au avut deja tumori vezicale operate, cistoscopia periodică este obligatorie pentru a depista precoce orice recidivă, știut fiind faptul că acest tip de cancer are o rată mare de revenire.

Pregătirea pentru procedură

Pregătirea pentru cistoscopie este simplă și nu necesită măsuri drastice, dar există câteva reguli esențiale pentru siguranța procedurii. Iată pașii pe care trebuie să îi urmați:

• Verificarea sterilității urinii: Cel mai important aspect este absența unei infecții active. Înainte de a introduce un instrument în vezică, medicul vă va solicita o urocultură recentă. Dacă aceasta este pozitivă (arată prezența bacteriilor), procedura se va amâna până la tratarea infecției cu antibiotice, pentru a evita riscul de a împinge bacteriile în sânge.
• Regimul alimentar: Nu este necesar un post alimentar strict (fasting) dacă cistoscopia se face cu anestezie locală (gel), așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor de diagnostic. Puteți mânca și bea lichide normal. Doar în cazurile complexe, cu sedare profundă, se impune pauza alimentară de 6 ore.
• Hidratarea: Este util să veniți la cabinet bine hidratat. Uneori, medicul are nevoie să recolteze o probă de urină proaspătă chiar înainte de procedură.
• Medicația: Informați medicul despre toate tratamentele urmate, în special despre anticoagulante (medicamente care subțiază sângele, precum Aspirina, Plavix, Sintrom, Eliquis). Medicul va decide dacă este necesară oprirea lor temporară, mai ales dacă plănuiește o biopsie.

Cum decurge experiența în cabinet?

Înțelegerea etapelor procedurii este cea mai bună metodă de a combate anxietatea. O cistoscopie standard, de diagnostic, durează de obicei între 5 și 15 minute. Iată ce se întâmplă exact în spatele ușilor cabinetului de urologie:

• Poziționarea: Veți fi invitat să vă așezați pe masa urologică, într-o poziție care permite accesul facil la uretră. Zona genitală va fi curățată riguros cu soluții antiseptice (iod sau clorhexidină) pentru a crea un câmp steril.
• Anestezia locală: Medicul sau asistenta va aplica un gel anestezic local direct în uretră. Acest pas este crucial: gelul lubrifiază canalul pentru a permite alunecarea ușoară a instrumentului și amorțește mucoasa, reducând semnificativ senzația de disconfort. La bărbați, gelul este introdus cu o seringă fără ac și este lăsat să acționeze câteva minute.
• Introducerea cistoscopului: Medicul introduce cu blândețe vârful instrumentului. Dacă se folosește un cistoscop flexibil, acesta va naviga ușor prin curburile uretrei. Pacientul poate simți o senzație de presiune, similară cu nevoia de a urina, sau o ușoară jenă la trecerea prin sfincterul urinar sau prin zona prostatei. Este esențial să încercați să vă relaxați mușchii pelvini în acest moment.
• Inspecția vezicii: Odată ajuns în vezică, medicul introduce ser fiziologic steril prin cistoscop pentru a destinde pereții vezicii (care în mod normal stau lipiți). Pe măsură ce vezica se umple, veți simți nevoia de a urina și o senzație de răceală în abdomenul inferior. Medicul examinează sistematic pereții, orificiile ureterale și colul vezical, imaginile fiind proiectate pe un monitor.
• Finalizarea: După inspecție, vezica este golită prin instrument, iar cistoscopul este retras ușor.

Recuperarea după cistoscopie

Cistoscopia este o procedură ambulatorie, ceea ce înseamnă că pacientul pleacă acasă imediat după terminare. Recuperarea este rapidă, dar pot apărea câteva simptome post-procedurale tranzitorii.

Simptome considerate normale:

• Senzație de arsură la urinare: Este aproape universală la primele 2-3 micțiuni după procedură, cauzată de iritația mecanică a uretrei.
• Ușoară sângerare: Urina poate fi rozalie sau puteți observa mici urme de sânge pe hârtia igienică.
• Polakiurie: Nevoia de a urina mai des decât de obicei poate persista pentru 24 de ore.

Pentru a ameliora aceste simptome, se recomandă consumul crescut de lichide (apă, ceai) pentru a “spăla” vezica și a dilua urina, reducând astfel usturimea. O baie caldă poate ajuta la relaxarea musculaturii.

Semne de alarmă (când trebuie să sunați medicul):

• Febră (peste 38 grade C) și frisoane.
• Dureri abdominale intense sau lombare care nu cedează la analgezice ușoare.
• Sângerare abundentă (urina este roșie intens, ca vinul) sau prezența unor cheaguri mari de sânge care blochează urinarea.
• Imposibilitatea de a urina (retenție de urină).

Cistoscopia terapeutică

Deși am discutat mult despre rolul diagnostic, cistoscopia modernă este și o platformă excelentă de intervenție minim invazivă. Prin canalul de lucru al cistoscopului pot fi introduse instrumente fine care permit tratarea unor afecțiuni fără nicio tăietură pe piele:

• Extragerea calculilor: Dacă o piatră a coborât din rinichi și s-a blocat la intrarea în vezică, ea poate fi prinsă și extrasă cistoscopic. Detalii despre tratamentul litiazei găsiți în articolul despre calculii renali.
• Montarea stenturilor JJ: Aceste tuburi subțiri sunt plasate între rinichi și vezică pentru a debloca un rinichi în caz de hidronefroză sau colică renală severă.
• Rezecția tumorilor (TUR-V): Când cistoscopia diagnostică identifică o tumoră vezicală, medicul poate utiliza un rezectoscop pentru a îndepărta tumora folosind curent electric, aceasta fiind principala metodă de tratament pentru cancerul vezical superficial.
• Injectarea de toxină botulinică: Pentru tratamentul vezicii hiperactive care nu răspunde la medicamente.

Concluzie

Calitatea unei cistoscopii depinde de doi factori esențiali: blândețea și experiența medicului urolog, și tehnologia utilizată. În clinicile Anastasios, înțelegem reținerea pacienților față de această procedură și ne-am angajat să schimbăm standardul de îngrijire.