Strabismul este o afecțiune oftalmologică caracterizată prin alinierea incorectă a ochilor, ceea ce înseamnă că unul sau ambii ochi nu privesc în aceeași direcție. Această condiție poate fi constantă sau intermitentă și poate afecta unul sau ambii ochi. Strabismul apare atât la copii, cât și la adulți și poate duce la probleme de vedere, cum ar fi vederea dublă sau pierderea vederii binoculară (capacitatea de a percepe profunzimea).
În mod normal, ambii ochi lucrează împreună pentru a furniza o imagine tridimensională clară a mediului. În cazul strabismului, creierul poate ignora imaginile primite de la ochiul afectat pentru a evita vederea dublă, ceea ce duce în timp la ambliopie (ochiul leneș), o afecțiune în care vederea acelui ochi slăbește progresiv.
Cauzele strabismului
Strabismul poate avea mai multe cauze, de la factori congenitali la afecțiuni neurologice sau traume. În unele cazuri, cauza exactă nu poate fi identificată, însă există mai mulți factori de risc recunoscuți.
Factori genetici și predispoziția ereditară
Strabismul poate fi moștenit, ceea ce înseamnă că persoanele care au în familie membri cu această afecțiune sunt mai predispuse la a o dezvolta. Genele care influențează controlul muscular al ochilor pot fi transmise din generație în generație, iar un istoric familial de strabism crește riscul de apariție a acestei probleme.
Dezechilibre musculare
Pentru a menține ochii aliniați corect, mușchii oculari trebuie să lucreze sincronizat. Dacă unul sau mai mulți dintre acești mușchi sunt mai slabi sau mai puternici decât ceilalți, poate apărea un dezechilibru care duce la devierea ochiului. Această problemă poate fi prezentă de la naștere sau se poate dezvolta în timp.
Probleme de vedere necorectate
Hipermetropia severă poate duce la strabism, în special la copii, deoarece ochii încearcă să compenseze problema focalizării prin efort excesiv. Acest tip de strabism este cunoscut sub numele de esotropie acomodativă, în care ochii se îndreaptă spre interior atunci când pacientul încearcă să focalizeze obiectele de aproape.
Probleme neurologice
Strabismul poate fi cauzat și de afecțiuni neurologice care afectează controlul mișcărilor oculare. Bolile care afectează nervii care controlează mușchii oculari, cum ar fi paralizia cerebrală, sindromul Down sau accidentele vasculare cerebrale, pot duce la apariția strabismului. De asemenea, tumori cerebrale sau traume craniene severe pot perturba funcționarea corectă a acestor nervi.
Leziuni și traume
Accidentele care implică traumatisme la nivelul capului sau ochilor pot afecta mușchii oculari sau nervii care controlează mișcarea acestora. Leziunile pot determina alinierea incorectă a ochilor, ceea ce poate duce la apariția strabismului, fie imediat, fie în timp.
Alte afecțiuni asociate
Anumite boli precum hipertiroidismul sau diabetul zaharat pot afecta mușchii oculari și nervii responsabili de mișcarea acestora, crescând astfel riscul de strabism. De asemenea, afecțiuni oftalmologice grave, cum ar fi cataracta congenitală, pot contribui la dezvoltarea acestei probleme.
Tipuri de strabism
Strabismul nu este o afecțiune uniformă, ci poate varia în funcție de direcția deviației ochiului și de modul în care aceasta afectează vederea.
Strabism convergent (esotropie)
Esotropia este o formă de strabism în care unul sau ambii ochi sunt deviați spre interior. Acest tip de strabism este frecvent întâlnit la copii și poate fi asociat cu hipermetropia severă. Esotropia poate fi constantă sau intermitentă și, în unele cazuri, poate fi corectată prin purtarea de ochelari sau prin intervenție chirurgicală.
Strabism divergent (exotropie)
Exotropia apare atunci când ochii se îndreaptă spre exterior. Această formă de strabism poate fi mai vizibilă atunci când persoana este obosită sau când privește la distanță. Exotropia intermitentă este frecventă și poate necesita tratament dacă interferează cu vederea binoculară.
Strabism vertical
Strabismul vertical apare atunci când un ochi este deviat în sus (hipertropie) sau în jos (hipotropie). Acest tip de strabism este mai rar și poate fi cauzat de probleme neurologice sau de dezechilibre musculare severe.
Strabism paralitic
Strabismul paralitic este cauzat de o disfuncție a unuia dintre nervii care controlează mușchii oculari. Acest tip de strabism poate apărea brusc și poate provoca vederea dublă severă. Poate fi rezultatul unui accident vascular cerebral, al unei leziuni cerebrale sau al unei infecții neurologice.
Cum se pune diagnosticul de strabism
Diagnosticul strabismului este esențial pentru a preveni complicațiile vizuale și pentru a stabili cel mai eficient tratament. Un consult oftalmologic amănunțit poate identifica tipul de strabism și gradul de severitate, oferind astfel medicului indicii despre cele mai bune opțiuni de corecție.
Examinarea oftalmologică
În timpul unui consult oftalmologic, medicul va analiza alinierea ochilor și modul în care aceștia colaborează pentru a produce o imagine clară. Principalele teste utilizate includ:
- Testul acoperirii ochiului – oftalmologul va acoperi alternativ fiecare ochi pentru a observa cum se mișcă ochiul descoperit;
- Testul reflexului luminii – se folosește o sursă de lumină pentru a verifica dacă reflexele luminoase sunt simetrice în ambii ochi;
- Examinarea acuității vizuale – pentru a determina dacă există erori de refracție, cum ar fi hipermetropia sau miopia;
- Testele de vedere binoculară – pentru a evalua cât de bine lucrează împreună cei doi ochi;
- Evaluarea motilității oculare – pentru a determina dacă există o slăbiciune musculară care afectează mișcarea ochilor.
În unele cazuri, poate fi necesară o evaluare neurologică suplimentară pentru a exclude afecțiuni care ar putea afecta controlul mișcărilor oculare.
Metode de corecție a strabismului
Tratamentul pentru strabism variază în funcție de severitatea și tipul afecțiunii. În funcție de diagnostic, medicul poate recomanda ochelari, terapie vizuală, intervenții chirurgicale sau alte metode de corecție.
Corectarea strabismului cu ochelari
Pentru pacienții care suferă de esotropie acomodativă, ochelarii pot ajuta la corectarea problemelor de focalizare care duc la devierea ochilor. Lentilele pot reduce efortul de acomodare și pot îmbunătăți alinierea oculară. Uneori, medicul poate recomanda lentile prismatice, care ajută la compensarea diferențelor de direcție dintre cei doi ochi și la îmbunătățirea vederii binoculară.
Terapia vizuală și exercițiile pentru ochi
Terapia vizuală este o metodă eficientă în corectarea unor forme de strabism, mai ales în cazurile în care ochii nu lucrează sincronizat. Exercițiile oculare sunt utilizate pentru a întări mușchii ochilor și pentru a îmbunătăți coordonarea acestora. Printre cele mai utilizate exerciții se numără:
- Exercițiul de convergență – pacientul trebuie să urmărească un obiect apropiindu-l treptat de ochi, pentru a antrena capacitatea ochilor de a lucra împreună;
- Exercițiile cu carduri Brock – un set de carduri colorate plasate la distanțe diferite pentru a antrena vederea binoculară;
- Jocurile de urmărire a mișcărilor – utile pentru îmbunătățirea coordonării ochilor.
Aceste exerciții sunt eficiente mai ales la copii, dar pot fi utilizate și la adulți pentru a îmbunătăți controlul vizual.
Pansamentul ocular pentru ambliopie
În cazurile în care strabismul a dus la dezvoltarea ambliopiei (ochiul leneș), tratamentul poate include acoperirea ochiului mai puternic cu un pansament special, forțând astfel ochiul afectat să lucreze mai intens. Acest tratament este mai eficient în copilărie, când creierul este mai receptiv la ajustări vizuale.
Injecțiile cu toxină botulinică
Pentru anumite tipuri de strabism, în special cele cauzate de un dezechilibru muscular ușor, injecțiile cu toxină botulinică pot ajuta la relaxarea mușchilor hiperactivi ai ochilor. Aceste injecții pot fi o soluție temporară sau pot contribui la reducerea deviației fără a fi necesară intervenția chirurgicală.
Intervenția chirurgicală pentru corectarea strabismului
Atunci când metodele non-invazive nu sunt suficiente pentru corectarea strabismului, intervenția chirurgicală devine o opțiune necesară. Aceasta are scopul de a restabili alinierea corectă a ochilor prin ajustarea mușchilor oculari care controlează mișcarea globului ocular.
Cum se desfășoară operația de strabism
Operația pentru strabism este realizată sub anestezie generală la copii și, în unele cazuri, sub anestezie locală la adulți. Procedura implică una sau mai multe dintre următoarele tehnici:
- Slăbirea mușchiului ocular (recesie musculară) – mușchiul ocular este repoziționat mai în spate pe globul ocular pentru a reduce forța de tragere asupra ochiului.
- Întărirea mușchiului ocular (rezecție musculară) – o porțiune a mușchiului ocular este îndepărtată pentru a-l face mai scurt și a-i crește puterea de tracțiune.
- Reglarea mușchilor prin suturi ajustabile – la adulți, chirurgul poate utiliza suturi ajustabile care permit corectarea precisă a aliniamentului ocular după operație.
Operația durează, de obicei, între 30 și 90 de minute, iar pacientul poate pleca acasă în aceeași zi. Recuperarea este rapidă, dar poate fi necesară monitorizare medicală pentru a evalua rezultatele și pentru a face ajustări suplimentare, dacă este cazul.
Recuperarea după operație
Recuperarea postoperatorie depinde de vârsta pacientului și de complexitatea intervenției. De obicei, pacienții resimt un disconfort ocular ușor, roșeață și vedere încețoșată în primele zile după operație. Medicul poate recomanda:
- administrarea de picături oftalmice pentru prevenirea infecțiilor și reducerea inflamației;
- evitarea activităților intense sau a efortului fizic timp de câteva săptămâni;
- purtarea de ochelari, dacă este necesar, pentru a îmbunătăți vederea binoculară;
- continuarea terapiei vizuale pentru a ajuta ochii să se adapteze la noua aliniere.
În majoritatea cazurilor, îmbunătățirea este vizibilă la câteva săptămâni după intervenție, însă unele persoane pot necesita o a doua operație dacă deviația oculară persistă.
Posibile complicații postoperatorii
Deși operația de strabism are un risc scăzut, este important să se ia în considerare unele complicații posibile:
- Roșeața și umflarea ochilor, care dispar în câteva săptămâni;
- Vedere dublă temporară, care apare frecvent în perioada de ajustare a ochilor;
- Infecție oculară, o complicație rară ce poate fi prevenită prin utilizarea corectă a medicamentelor prescrise;
- Corecție insuficientă sau excesivă, care poate necesita o nouă intervenție.
Pentru a minimiza riscurile, este esențial să urmezi toate indicațiile medicului și să efectuezi controalele oftalmologice postoperatorii.
Cum poate fi prevenit strabismul
Deși nu toate cazurile de strabism pot fi prevenite, unele măsuri pot ajuta la reducerea riscului de apariție și la depistarea precoce a problemei.
Screening oftalmologic la copii
Depistarea timpurie este esențială pentru corectarea eficientă a strabismului. Părinții ar trebui să ducă copiii la un control oftalmologic de rutină încă de la vârsta de 6 luni, iar mai târziu, la vârsta de 3 ani și înainte de a începe școala. Dacă există un istoric familial de strabism, consultațiile oftalmologice ar trebui realizate și mai frecvent.
Corectarea problemelor de vedere
Erorile de refracție, precum hipermetropia sau miopia, pot duce la strabism dacă nu sunt corectate la timp. Purtarea ochelarilor potriviți și monitorizarea regulată a vederii sunt esențiale pentru menținerea unei bune aliniamente oculare.
Exerciții pentru întărirea ochilor
În unele cazuri, exercițiile vizuale pot ajuta la menținerea echilibrului între mușchii oculari. Activitățile care implică focalizarea ochilor pe obiecte la distanțe diferite pot antrena vederea binoculară și pot reduce riscul de apariție a strabismului.
Evitarea suprasolicitării vizuale
Timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor fără pauze poate duce la oboseala oculară și la probleme de focalizare. Este recomandat să urmezi regula „20-20-20” – la fiecare 20 de minute, ia o pauză de 20 de secunde și privește un obiect aflat la cel puțin 20 de metri distanță pentru a relaxa ochii.
Concluzie
Strabismul este o afecțiune oftalmologică tratabilă, iar opțiunile de corecție variază de la purtarea ochelarilor și terapia vizuală până la intervenția chirurgicală. Cu un diagnostic corect și un tratament personalizat, pacienții pot obține o vedere mai bună și pot preveni complicațiile pe termen lung. Monitorizarea regulată și adoptarea unor măsuri de protecție a vederii sunt esențiale pentru menținerea unei sănătăți oculare optime.
