Neuropatia periferică poate debuta prin senzații de amorțeală fără un motiv aparent, furnicături supărătoare în mâini și picioare, arsuri sau dureri ascuțite, asemănătoare unor „înțepături de ace”. Adesea, le punem pe seama unei poziții incomode, a unei zile obositoare sau pur și simplu a “vârstei”. Însă, atunci când aceste senzații devin persistente, se agravează, se extind sau încep să ne afecteze activitățile zilnice și calitatea somnului, ele pot semnala o afecțiune medicală serioasă numită neuropatie periferică. Ignorarea acestor semnale, considerate de mulți ca fiind doar “neplăceri”, poate duce la leziuni nervoase permanente, la pierderea echilibrului, la un risc crescut de căderi și la o scădere semnificativă a calității vieții. Înțelegerea acestei afecțiuni complexe și recunoașterea momentului în care este crucial să soliciți un consult de specialitate sunt primii pași pentru a obține un diagnostic corect, a încetini progresia bolii și a găsi un plan de tratament eficient.
Ce este neuropatia periferică?
Pentru a înțelege neuropatia, trebuie mai întâi să înțelegem arhitectura sistemului nostru nervos. Acesta este format din sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) – centrul de comandă – și sistemul nervos periferic, o rețea vastă și complexă de nervi care conectează centrul de comandă la absolut fiecare parte a corpului.
Sistemul nervos periferic: O rețea complexă de comunicare
Imaginați-vă sistemul nervos periferic ca pe o rețea de cabluri electrice extrem de sofisticate. Aceste “cabluri” (nervii) transmit comenzile de la creier către mușchi pentru a genera mișcare și, în sens invers, aduc informații de la piele, articulații și organe înapoi la creier – informații despre atingere, temperatură, durere sau poziția corpului. Fiecare nerv este format din fibre nervoase (axoni), protejate de o “izolație” numită teaca de mielină, care asigură o transmitere rapidă și eficientă a semnalelor.
Neuropatia periferică înseamnă, în esență, deteriorarea sau disfuncția acestor nervi periferici. Când “cablurile” sunt lezate – fie că se deteriorează “izolația” (demielinizare), fie că se rup “firele” din interior (leziune axonală) – transmiterea semnalelor este perturbată. Acest lucru duce la apariția unor mesaje anormale (dureri, furnicături) sau la întreruperea completă a comunicării (amorțeală, slăbiciune).
Simptomele variază dramatic în funcție de tipul de nervi afectați:
Nervii senzitivi
Aceștia sunt responsabili pentru a ne conecta cu lumea exterioară, transmițând senzațiile de atingere, temperatură, presiune și durere. Când sunt afectați, pot apărea:
- Simptome negative (de pierdere a funcției): Amorțeală (senzația de “membru adormit” sau “de lemn”), o capacitate redusă de a simți atingerea fină, durerea sau schimbările de temperatură. Acest lucru poate fi periculos, pacientul putându-se răni (tăia, arde) fără să realizeze.
- Simptome pozitive (de iritație): Furnicături, înțepături sau o senzație de “ace și pioneze” (parestezii); dureri ascuțite, lancinante, sub formă de arsură sau șocuri electrice (durere neuropată); sensibilitate extremă la atingere (alodinie), unde chiar și contactul cu așternutul, hainele sau o adiere de vânt poate fi extrem de dureros.
- Pierderea propriocepției (simțul poziției în spațiu): Pacientul nu mai știe exact unde se află picioarele sale fără să se uitem, ceea ce duce la probleme majore de coordonare și echilibru, cu un risc crescut de căderi.
Nervii motori
Aceștia transmit comenzile de la creier către mușchi pentru a controla mișcările voluntare. Lezarea lor poate provoca:
- Slăbiciune musculară, dificultate la ridicarea obiectelor, la urcatul scărilor sau la mers (până la “picior căzut” – imposibilitatea de a ridica vârful piciorului).
- Crampe musculare dureroase și fasciculații (contracții musculare vizibile sub piele, ca niște “zvâcniri”).
- Pierderea dexterității și a abilităților motorii fine (dificultăți la încheierea nasturilor, scris, manipularea obiectelor mici).
- Atrofie musculară (scăderea în volum a mușchilor) în cazurile severe și cronice.
Nervii autonomi
Aceștia reglează funcțiile involuntare, “automate”, ale corpului. Afectarea lor (neuropatie autonomă) poate duce la simptome variate și adesea derutante:
- Amețeli sau leșin la ridicarea în picioare (hipotensiune ortostatică), din cauza incapacității vaselor de sânge de a se adapta la schimbarea de poziție.
- Transpirație excesivă sau, dimpotrivă, redusă.
- Tulburări digestive precum balonare, senzație de plenitudine precoce (stomacul se umple repede), greață, constipație sau diaree explozivă. Anumite dureri abdominale pot avea o componentă neuropată.
- Probleme de control al vezicii urinare (dificultate la inițierea urinării, incontinență).
- Disfuncție erectilă la bărbați.
- Ritm cardiac neregulat sau palpitații.
Neuropatia poate afecta un singur nerv (mononeuropatie), cum este cazul în sindromul de tunel carpian, mai mulți nervi izolați (mononeuropatie multiplă) sau, cel mai frecvent, mai mulți nervi simultan (polineuropatie), având adesea o distribuție simetrică, “în șosetă și mănușă”, începând de la extremități (degetele de la picioare și mâini) și avansând treptat în sus, către gambe și antebrațe.
Cauzele comune ale neuropatiei periferice
Neuropatia periferică nu este o boală în sine, ci un semnal că unul sau mai mulți nervi sunt afectați de o altă condiție medicală. Identificarea acestei cauze de bază este crucială pentru un tratament corect și pentru a opri progresia leziunilor.
Diabetul zaharat – Cauza principală
Cea mai frecventă cauză de polineuropatie la nivel mondial este diabetul. Nivelurile crescute și necontrolate de zahăr din sânge (hiperglicemia), pe termen lung, au un efect toxic direct asupra nervilor și, mai ales, asupra vaselor mici de sânge (vasa nervorum) care îi hrănesc. Privați de o irigație sanguină adecvată, nervii încep să sufere și să se deterioreze. Un bun control al valorilor glicemiei este esențial pentru prevenirea și încetinirea progresiei neuropatiei diabetice.
Deficiențe vitaminice
Lipsa anumitor vitamine esențiale pentru sănătatea și buna funcționare a nervilor poate duce la neuropatie. Cele mai importante sunt vitaminele din grupul B, în special vitamina B12 (crucială pentru menținerea tecii de mielină), vitamina B1 (tiamina), vitamina B6 (în exces, poate fi și ea toxică pentru nervi) și vitamina E. Deficitul de B12 este o preocupare specială pentru persoanele care urmează o dietă strictă, precum cei ce adoptă un stil de viață vegan, fiind importante sursele de vitamine și minerale din plante, dar și la vârstnici sau la persoanele cu afecțiuni gastrice.
Alcoolismul cronic
Consumul excesiv și prelungit de alcool are un efect toxic direct asupra nervilor periferici. Mai mult, alcoolismul este adesea asociat cu malnutriție severă și deficiențe vitaminice (în special de tiamină), contribuind la dezvoltarea unei neuropatii dureroase și invalidante.
Compresii nervoase și leziuni de suprasolicitare
Nervii pot fi lezați și prin mecanisme fizice. Traumatismele directe, accidentele sau fracturile pot secționa sau strivi un nerv. De asemenea, presiunea cronică, repetitivă, poate duce la leziuni de compresie. Un exemplu clasic este hernia de disc, care poate comprima o rădăcină nervoasă la ieșirea din coloana vertebrală (radiculopatie), provocând durere, amorțeală și slăbiciune pe traiectul nervului respectiv (ex. sciatica). O hernie de disc lombară este o cauză frecventă de simptome la nivelul membrului inferior, care pot mima o polineuropatie.
Boli autoimune
În aceste afecțiuni, sistemul imunitar, care în mod normal ne protejează de infecții, atacă în mod eronat propriile țesuturi ale organismului, inclusiv structurile sistemului nervos periferic. Exemple includ sindromul Guillain-Barré (o formă acută de neuropatie care poate duce la paralizie rapid progresivă), polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă (CIDP), lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă și sindromul Sjögren.
Infecții
Anumite infecții virale sau bacteriene pot afecta direct sau indirect nervii. Printre acestea se numără infecția cu HIV, boala Lyme (transmisă de căpușe), hepatita B și C, lepra și virusul varicelo-zosterian. Acesta din urmă, după ce cauzează varicela în copilărie, rămâne latent în nervi și se poate reactiva mai târziu în viață sub forma de Zona Zoster, o erupție dureroasă care poate fi urmată de o durere neuropată cronică, chinuitoare, numită nevralgie postherpetică.
Expunerea la toxine și medicamente
Intoxicația cu metale grele (plumb, mercur, arsenic) sau expunerea la solvenți industriali pot fi neurotoxice. O cauză frecventă și importantă de neuropatie în practica medicală este chimioterapia utilizată în tratamentul cancerului. Multe dintre medicamentele chimioterapice pot induce o neuropatie dureroasă (neuropatie periferică indusă de chimioterapie – CIPN), care poate deveni un factor limitant al tratamentului. Un consult de oncologie medicală include și managementul atent al acestor efecte secundare.
Alte afecțiuni medicale
- Bolile renale cronice: Acumularea de toxine uremice în organism poate afecta funcția nervilor.
- Bolile hepatice: Pot duce la dezechilibre metabolice care lezează nervii.
- Afecțiuni endocrine: Hipotiroidismul netratat este o cauză cunoscută de neuropatie, adesea reversibilă cu tratament de substituție hormonală. Un consult de endocrinologie este important.
- Boli ereditare: Anumite forme de neuropatie sunt moștenite genetic, cea mai cunoscută fiind boala Charcot-Marie-Tooth.
- Neuropatia idiopatică: În aproximativ 30% din cazuri, în ciuda investigațiilor amănunțite, nu se poate identifica o cauză specifică.
Când să mergi la neurolog: Momentul crucial pentru diagnostic
Deși o amorțeală trecătoare poate fi inofensivă, anumite semne ar trebui să vă determine să programați un consult la un specialist în neurologie. Diagnosticul precoce poate face diferența între un tratament eficient, care oprește progresia bolii, și instalarea unor leziuni ireversibile. Adresați-vă medicului dacă experimentați:
- Amorțeli, furnicături sau slăbiciune care sunt persistente, se agravează în timp sau se extind de la degete către picioare sau brațe.
- Slăbiciune musculară care vă afectează mersul (vă împiedicați frecvent), echilibrul sau capacitatea de a efectua sarcini simple (scăpați obiecte din mână).
- Durere de tip arsură, înțepătură sau șoc electric, care nu are o cauză evidentă și nu cedează la analgezicele obișnuite.
- Pierderea echilibrului și căderi frecvente, mai ales în întuneric.
- Simptome care apar simetric la ambele picioare și/sau mâini, un model tipic pentru polineuropatie.
- Orice simptom nou de acest tip, mai ales dacă suferiți de diabet sau aveți alți factori de risc cunoscuți.
Diagnosticul neuropatiei: Cum află medicul ce se întâmplă?
Diagnosticul corect este esențial și se bazează pe o abordare complexă, condusă de medicul neurolog.
Aceasta este piatra de temelie a diagnosticului. Medicul va purta o discuție detaliată despre simptomele tale, debutul și evoluția lor, istoricul medical personal și familial, medicamentele administrate, consumul de alcool și expunerea la toxine. Examenul neurologic va testa în mod specific reflexele osteotendinoase (cu ciocănelul), forța musculară pe diferite grupe de mușchi, sensibilitatea (la atingere ușoară cu o bucată de vată, la înțepătură cu un obiect ascuțit de unică folosință, la vibrații cu un diapazon, la temperatură), coordonarea și echilibrul (mersul pe vârfuri, pe călcâie, proba Romberg).
Analize de sânge
Se vor recomanda analize de sânge pentru a căuta cauzele de bază, precum: glicemia și hemoglobina glicozilată (pentru diabet), nivelurile de vitamine (B12, acid folic), funcția renală și hepatică, funcția tiroidiană, markeri inflamatori (VSH, proteina C reactivă) și teste pentru boli autoimune (factor reumatoid, anticorpi antinucleari etc.).
Studii de conducere nervoasă (NCS) și Electromiografie (EMG)
Acestea sunt investigații neurofiziologice esențiale pentru confirmarea diagnosticului de neuropatie și pentru a determina tipul și severitatea leziunii.
- Studiul de conducere nervoasă (NCS): Măsoară viteza și amplitudinea cu care un impuls electric se deplasează de-a lungul unui nerv. Se plasează mici electrozi pe piele deasupra nervului, care este stimulat cu un șoc electric de intensitate mică, perfect tolerabil. O viteză redusă a semnalului sugerează o afectare a tecii de mielină (demielinizare), în timp ce o amplitudine scăzută indică o leziune a fibrei nervoase (axonală).
- Electromiografia (EMG): Evaluează activitatea electrică a mușchilor. Se introduce un ac-electrod foarte subțire într-un mușchi pentru a înregistra activitatea sa electrică atât în repaus, cât și în timpul contracției. Ajută la diferențierea dintre o afecțiune a nervului și una a mușchiului și poate oferi informații despre vechimea leziunii nervoase.
Alte investigații
În funcție de suspiciunea clinică, medicul poate recomanda și alte teste, precum:
- Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN): Pentru a exclude cauze structurale, cum ar fi o hernie de disc, o tumoră sau o altă leziune care ar putea comprima nervii la nivelul coloanei vertebrale sau al membrelor.
- Ecografie neuromusculară: O tehnică ecografică specializată pentru a vizualiza nervii și mușchii, utilă în special pentru mononeuropatii sau leziuni de compresie.
- Biopsie de nerv sau de piele: Se realizează rar, în cazuri selectate și complexe, pentru a determina cauza exactă a anumitor tipuri de neuropatie (vasculite, amiloidoză etc.).
Opțiuni de tratament și management
Tratamentul neuropatiei periferice are două obiective principale: tratarea cauzei de bază, acolo unde este posibil, pentru a opri progresia leziunilor, și ameliorarea simptomelor deranjante, în special a durerii.
Tratarea cauzei de bază
- Controlul glicemiei: În cazul neuropatiei diabetice, menținerea unui control glicemic strict este cea mai importantă măsură.
- Suplimentarea vitaminelor: Corectarea deficiențelor de vitamine (în special B12) poate opri și uneori chiar inversa simptomele. Un nutritionist poate ajuta la crearea unui plan alimentar adecvat.
- Tratamentul bolilor autoimune sau al infecțiilor: Terapii specifice (imunosupresoare, imunoglobuline, plasmefereză, antibiotice, antivirale) pot stopa atacul asupra nervilor.
- Eliminarea toxinelor: Întreruperea consumului de alcool sau evitarea expunerii la alte toxine este fundamentală.
Managementul simptomatic al durerii neuropate
- Medicamente specifice: Durerea neuropată nu răspunde bine la analgezicele obișnuite (paracetamol, ibuprofen). Medicul neurolog poate prescrie medicamente din alte clase, care acționează direct asupra mecanismelor durerii la nivelul sistemului nervos, precum:
- Anticonvulsivante (ex. gabapentin, pregabalin, carbamazepină).
- Anumite tipuri de antidepresive (ex. amitriptilină, nortriptilină, duloxetină, venlafaxină).
- Tratamente topice: Creme, geluri sau plasturi cu lidocaină (un anestezic local) sau capsaicină (un extract din ardei iute) pot oferi alinare pentru durerea localizată.
Terapii fizice și de reabilitare
Kinetoterapia și fizioterapia joacă un rol vital în managementul neuropatiei. Un program personalizat, creat de un specialist, poate ajuta la:
- Îmbunătățirea forței musculare și prevenirea atrofiei.
- Creșterea echilibrului și a coordonării, reducând riscul de căderi.
- Menținerea mobilității articulare.
- Învățarea unor strategii de compensare pentru pierderea sensibilității. Terapia ocupațională poate oferi soluții pentru adaptarea la activitățile zilnice afectate de slăbiciune sau pierderea sensibilității (de ex., utilizarea unor ustensile adaptate).
Concluzii
Amorțelile, furnicăturile și durerile inexplicabile la nivelul mâinilor și picioarelor nu sunt simple neplăceri sau semne normale ale îmbătrânirii. Ele pot fi manifestările unei neuropatii periferice, o afecțiune cu multiple cauze posibile, de la diabet și deficiențe vitaminice la boli autoimune. Ignorarea acestor simptome poate duce la agravarea leziunilor nervoase și la instalarea unor deficite permanente. Diagnosticul timpuriu și corect, stabilit de un medic neurolog în urma unei evaluări clinice și a unor investigații specifice, este esențial pentru a trata cauza de bază, pentru a gestiona eficient simptomele și pentru a preveni deteriorarea ulterioară. Dacă experimentați astfel de simptome, nu ezitați să solicitați un consult de specialitate. Este primul și cel mai important pas pentru a vă proteja sănătatea nervilor și a vă menține calitatea vieții.
