Durerea de genunchi este o problemă frecventă care poate afecta persoane de toate vârstele. De la sportivi și persoane active, până la vârstnici sau persoane sedentare, durerile de genunchi pot fi cauzate de multiple afecțiuni. Acestea pot varia de la leziuni acute și suprasolicitare, până la afecțiuni degenerative sau inflamatorii.
Genunchiul este o articulație complexă, alcătuită din oase, ligamente, tendoane și cartilaje, toate lucrând împreună pentru a permite mișcarea și susținerea greutății corpului. Orice dezechilibru sau leziune la acest nivel poate duce la durere și limitarea mișcării. Factorii de risc includ supraponderabilitatea, sporturile de contact, istoricul familial de afecțiuni articulare și activitățile care implică mișcări repetitive ale genunchiului.
Cauze frecvente ale durerilor de genunchi
Durerile de genunchi pot avea multiple cauze, variind de la probleme minore care se pot trata acasă, până la afecțiuni severe care necesită intervenție medicală. Identificarea cauzei corecte este esențială pentru un tratament eficient. Pentru o evaluare completă a articulației genunchiului, medicul poate recomanda o ecografie articulară.
Leziuni și traumatisme
Accidentele, căzăturile sau mișcările bruște pot provoca leziuni la nivelul genunchiului, afectând ligamentele, cartilajele sau tendoanele. Printre cele mai comune leziuni se numără ruptura de ligament încrucișat anterior, ruptura meniscului și întinderile musculare.
Ruptura ligamentului încrucișat anterior este frecventă în sporturile care implică opriri și schimbări rapide de direcție, cum ar fi fotbalul sau baschetul. Meniscul, cartilajul care acționează ca un amortizor între tibie și femur, se poate rupe în urma unei mișcări bruște sau a unei răsuciri forțate.
Afecțiuni degenerative
Osteoartrita este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de genunchi, afectând în special persoanele în vârstă. Aceasta este o afecțiune progresivă caracterizată prin deteriorarea cartilajului articular, ceea ce duce la frecare directă între oase și la apariția durerii și rigidității articulației.
Alte afecțiuni degenerative includ artrita reumatoidă, o boală autoimună care provoacă inflamație și distrugerea articulațiilor, și guta, o afecțiune cauzată de acumularea de acid uric în articulații.
Suprasolicitarea și sindroamele dureroase
Suprasolicitarea genunchiului prin activități repetitive sau antrenamente intense poate duce la afecțiuni precum tendinita patelară (genunchiul săritorului) sau sindromul durerii femuro-patelare. Aceste afecțiuni sunt frecvente la alergători, cicliști și sportivi care fac multe sărituri.
Sindromul durerii femuro-patelare apare atunci când există un dezechilibru muscular sau o aliniere incorectă a rotulei, ceea ce determină frecarea anormală a cartilajului. Această afecțiune este mai des întâlnită la femei din cauza unghiului diferit al șoldurilor, care poate pune o presiune mai mare pe articulație.
Infecții și afecțiuni inflamatorii
Infecțiile articulare, cum ar fi artrita septică, pot provoca dureri intense, roșeață și umflături la nivelul genunchiului. Aceasta este o urgență medicală care necesită tratament imediat pentru a preveni distrugerea articulației.
Bursita este o altă cauză frecventă a durerii de genunchi, fiind cauzată de inflamarea bursei – un sac plin cu lichid care amortizează presiunea dintre oase și tendoane. Poate apărea în urma unei lovituri, a suprasolicitării sau a unei infecții.
Tratamentul durerilor de genunchi
Alegerea tratamentului pentru durerile de genunchi depinde de cauza și severitatea acestora. În multe cazuri, durerile pot fi gestionate prin metode conservatoare, însă uneori este necesară intervenția medicală sau chirurgicală.
Remedii naturale și măsuri de autoîngrijire
Pentru durerile ușoare până la moderate, există metode simple care pot ajuta la reducerea disconfortului și la îmbunătățirea mobilității articulației.
Aplicarea gheții este una dintre cele mai eficiente metode pentru reducerea inflamației și durerii. Se recomandă utilizarea unui pachet cu gheață învelit într-un prosop, aplicat pe genunchi timp de 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi.
Odihna și evitarea activităților care pun presiune pe genunchi pot preveni agravarea durerii. În cazul suprasolicitării, o pauză de câteva zile poate permite articulației să se recupereze.
Ridicarea piciorului și compresia cu un bandaj elastic pot reduce inflamația și susține genunchiul în timpul mersului.
Consumul de alimente antiinflamatoare, cum ar fi ghimbirul, turmericul și peștele bogat în omega-3, poate ajuta la reducerea inflamației cronice care contribuie la durerile articulare.
Exerciții terapeutice pentru întărirea genunchiului
Exercițiile specifice pot ajuta la întărirea mușchilor care susțin genunchiul, reducând astfel presiunea asupra articulației. Printre cele mai eficiente exerciții se numără:
- Ridicarea piciorului întins – un exercițiu care ajută la întărirea mușchilor cvadriceps;
- Genuflexiunile ușoare – îmbunătățesc stabilitatea și forța articulației;
- Exercițiile de stretching pentru cvadriceps și ischiogambieri – mențin flexibilitatea și reduc tensiunea musculară.
Este important ca aceste exerciții să fie efectuate corect, iar în cazul durerilor persistente, să fie realizate sub supravegherea unui kinetoterapeut.
Medicamente pentru durerile de genunchi
Pentru durerile mai severe, medicul ortoped poate recomanda anumite medicamente care ajută la reducerea inflamației și a disconfortului.
- Analgezicele, precum paracetamolul, pot ajuta la reducerea durerii fără a afecta stomacul;
- Antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul sau diclofenacul, sunt eficiente pentru reducerea inflamației, dar trebuie utilizate cu precauție pentru a evita efectele secundare;
- Suplimentele precum glucozamina și condroitina pot contribui la sănătatea cartilajului articular și pot încetini deteriorarea acestuia.
Tratamente medicale avansate
Dacă durerile de genunchi persistă sau sunt severe, medicul poate recomanda terapii avansate, cum ar fi:
- Infiltrațiile cu corticosteroizi – reduc rapid inflamația și durerea, dar nu trebuie utilizate frecvent;
- Infiltrațiile cu acid hialuronic – ajută la lubrifierea articulației și la reducerea durerii în cazurile de osteoartrită;
- Terapia PRP (plasma îmbogățită cu trombocite) – o metodă modernă care ajută la regenerarea țesuturilor afectate prin injectarea factorilor de creștere din propriul sânge al pacientului.
Durerile de genunchi pot fi gestionate eficient printr-o combinație de metode conservatoare, exerciții și tratamente medicale avansate.
Când este necesară intervenția chirurgicală
În cazul în care metodele conservatoare nu reușesc să reducă durerea și să îmbunătățească funcționalitatea genunchiului, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală. Aceasta devine necesară atunci când:
- Durerea de genunchi persistă și afectează calitatea vieții;
- Articulația este sever afectată de osteoartrită sau alte afecțiuni degenerative;
- Exista o leziune gravă a ligamentelor sau meniscului care nu poate fi tratată prin metode minim invazive;
- Mobilitatea genunchiului este limitată, iar pacientul nu poate desfășura activitățile zilnice.
Tipuri de intervenții chirurgicale pentru durerile de genunchi
Artroscopia genunchiului
Artroscopia este o procedură minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratarea unor leziuni intraarticulare. Se realizează prin mici incizii în piele, prin care sunt introduse un endoscop și instrumente chirurgicale speciale. Această metodă este recomandată pentru:
- Repararea meniscului rupt;
- Îndepărtarea fragmentelor de cartilaj deteriorat;
- Tratarea inflamației sinoviale.
Avantajele artroscopiei includ o recuperare mai rapidă, cicatrici minime și un risc redus de complicații.
Osteotomia
Osteotomia este indicată în cazurile de osteoartrită la pacienți mai tineri și activi, la care uzura cartilajului este asimetrică. Procedura presupune realinierea oaselor genunchiului pentru a redistribui greutatea și a reduce presiunea asupra zonei afectate. Această metodă poate întârzia necesitatea unei proteze articulare.
Protezarea genunchiului
Pentru pacienții cu osteoartrită avansată, protezarea genunchiului (artroplastia) reprezintă soluția finală. Procedura implică înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu implanturi artificiale din metal și plastic. Există două tipuri principale:
- Proteza totală de genunchi – indicată în cazul distrugerii severe a articulației;
- Proteza parțială de genunchi – recomandată atunci când doar o parte a genunchiului este afectată.
Recuperarea după protezare durează câteva luni și implică fizioterapie intensivă pentru redobândirea mobilității.
Procesul de recuperare după intervenția chirurgicală
Recuperarea depinde de tipul intervenției și de respectarea recomandărilor medicale. Pașii esențiali ai procesului includ:
- Controlul durerii și inflamației – prin administrarea de analgezice și antiinflamatoare;
- Mobilizarea timpurie – exercițiile ușoare ajută la prevenirea rigidității articulației;
- Fizioterapia – un program personalizat este esențial pentru recăpătarea forței musculare și îmbunătățirea flexibilității;
- Monitorizarea progresului – controalele medicale regulate sunt necesare pentru ajustarea planului de recuperare.
Prevenirea durerilor de genunchi pe termen lung
Pentru a reduce riscul apariției sau reapariției durerilor de genunchi, este esențială adoptarea unui stil de viață echilibrat. Printre măsurile preventive recomandate se numără:
- Menținerea unei greutăți corporale optime, pentru a reduce presiunea asupra articulațiilor;
- Practicarea exercițiilor de întărire musculară, care ajută la stabilizarea genunchiului;
- Evitarea mișcărilor bruște sau suprasolicitante, mai ales în sporturile cu impact mare;
- Alegerea unui încălțăminte adecvată, care să ofere suport și amortizare;
- Hidratarea corespunzătoare și adoptarea unei diete bogate în nutrienți esențiali pentru sănătatea articulațiilor.
Durerile de genunchi pot afecta semnificativ calitatea vieții, însă, printr-un diagnostic corect și un tratament adecvat, majoritatea pacienților pot reveni la o viață activă. Monitorizarea constantă a sănătății genunchilor și prevenția sunt cheia menținerii unei articulații funcționale pe termen lung.
