Cancerul pulmonar reprezintă una dintre cele mai serioase probleme de sănătate publică la nivel global, fiind o cauză principală de mortalitate prin cancer atât la bărbați, cât și la femei. Timp de mulți ani, prognosticul acestei boli a fost rezervat, în mare parte din cauza diagnosticării în stadii avansate. Astăzi, însă, perspectiva s-a schimbat semnificativ. Progresele remarcabile în înțelegerea biologiei tumorale, alături de dezvoltarea unor metode de diagnostic mai precise și a unor terapii inovatoare, au deschis noi orizonturi în lupta împotriva acestei afecțiuni. Cunoașterea simptomelor timpurii, a factorilor de risc și a opțiunilor moderne de tratament este esențială, oferind pacienților speranță și șansa la o viață mai lungă și de o calitate mai bună.
Ce este cancerul pulmonar?
Cancerul pulmonar este o afecțiune caracterizată prin creșterea necontrolată a unor celule anormale la nivelul țesutului pulmonar. Aceste celule se multiplică rapid, formând o masă tumorală care poate invada și distruge țesuturile învecinate. Fără tratament, celulele canceroase se pot răspândi (metastaza) de la plămâni la ganglionii limfatici și la alte organe din corp, precum creierul, oasele, ficatul sau glandele suprarenale.
Există două tipuri principale de cancer pulmonar, clasificate în funcție de aspectul celulelor la microscop, care au caracteristici și strategii de tratament diferite:
Cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC – Non-Small Cell Lung Cancer)
Acesta este cel mai frecvent tip, reprezentând aproximativ 80-85% din totalul cazurilor. Se subdivide în mai multe categorii, cele mai comune fiind adenocarcinomul (care apare adesea la periferia plămânului), carcinomul scuamos (strâns legat de fumat, apare de obicei în căile aeriene mai mari) și carcinomul cu celule mari. NSCLC are, în general, o creștere mai lentă comparativ cu celălalt tip.
Cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC – Small Cell Lung Cancer)
Reprezintă circa 15-20% din cazuri și este aproape exclusiv întâlnit la fumători. Este un tip de cancer foarte agresiv, cu o tendință de creștere rapidă și metastazare precoce, motiv pentru care, la momentul diagnosticului, este adesea deja extins.
Factori de risc: Cine este predispus la cancer pulmonar?
Deși oricine poate dezvolta cancer pulmonar, anumiți factori cresc semnificativ riscul unei persoane.
Fumatul – Principalul vinovat
Fumatul, atât activ, cât și pasiv, este de departe cel mai important factor de risc, fiind responsabil pentru aproximativ 85-90% din totalul cazurilor de cancer pulmonar. Fumul de țigară conține mii de substanțe chimice, dintre care zeci sunt cunoscute ca fiind cancerigene. Riscul crește direct proporțional cu numărul de țigări fumate pe zi și cu durata în ani a fumatului. Vestea bună este că renunțarea la fumat reduce semnificativ acest risc, indiferent de vârstă.
Expunerea la radon
Radonul este un gaz radioactiv natural, inodor și incolor, care rezultă din descompunerea uraniului din sol și roci. Poate pătrunde în locuințe prin fisurile din fundație și se poate acumula în spații închise, slab ventilate. Inhalarea sa pe termen lung este a doua cauză de cancer pulmonar după fumat.
Expunerea profesională
Anumite profesii implică expunerea la substanțe cancerigene care pot crește riscul de cancer pulmonar. Printre acestea se numără azbestul, arsenicul, cromul, nichelul, gudronul și funinginea.
Poluarea atmosferică
Expunerea pe termen lung la niveluri ridicate de poluare a aerului, în special la particulele fine (PM2.5) din gazele de eșapament și emisiile industriale, este recunoscută ca un factor de risc pentru cancerul pulmonar.
Factori genetici și istoric familial
Un istoric familial de cancer pulmonar (la o rudă de gradul I – părinte, frate/soră sau copil) poate crește ușor riscul unei persoane, sugerând o predispoziție genetică.
Boli pulmonare preexistente
Anumite afecțiuni pulmonare cronice pot crește riscul de a dezvolta cancer pulmonar. Printre acestea se numără boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), care include emfizemul pulmonar, fibroza pulmonară și cicatricile pulmonare rămase în urma unei tuberculoze.
Un sistem imunitar slăbit
Persoanele cu un sistem imunitar compromis (de ex., din cauza infecției cu HIV sau a medicamentelor imunosupresoare administrate după un transplant de organ) pot avea un risc crescut. Buna funcționare a sistemului imunitar joacă un rol în supravegherea și eliminarea celulelor anormale.
Simptome timpurii și semne de alarmă: Când să mergi la medic?
Una dintre cele mai mari provocări în lupta împotriva cancerului pulmonar este faptul că, în stadiile incipiente, este adesea asimptomatic. Simptomele apar, de obicei, atunci când tumora crește în dimensiuni, invadează structurile învecinate sau se răspândește la distanță. De aceea, este crucial să nu ignorați niciun simptom persistent sau neobișnuit.
Simptome respiratorii
- Tusea cronică (care durează mai mult de 2-3 săptămâni) sau o modificare a caracterului unei tuse preexistente (devine mai frecventă, mai profundă, răgușită).
- Tusea cu sânge (hemoptizie): Eliminarea de spută cu firicele de sânge sau chiar de sânge proaspăt.
- Respirație dificilă (dispnee): Senzația de “lipsă de aer” care apare inițial la efort, apoi și în repaus.
- Respirație șuierătoare (wheezing): Un sunet asemănător unui fluierat în timpul respirației.
- Durere toracică: O durere surdă, persistentă, care se poate agrava la respirație adâncă, tuse sau râs.
- Răgușeală (disfonie): O modificare a vocii care durează mai mult de două săptămâni.
- Infecții respiratorii recurente: Episoade repetate de bronșită sau pneumonie care nu răspund la tratamentul antibiotic standard. Aceste infecții respiratorii pot fi un semn că o tumoră blochează o cale aeriană.
Simptome generale (sistemice)
- Scădere în greutate neintenționată și pierderea poftei de mâncare.
- Oboseală extremă (fatigabilitate), o senzație de epuizare care nu se ameliorează prin odihnă.
- Febră fără o cauză aparentă.
Simptome cauzate de extinderea cancerului (metastaze)
- Dureri osoase: În special dureri de spate, de șolduri sau coaste, care pot indica metastaze osoase și necesită un consult de ortopedie.
- Simptome neurologice: Dureri de cap, amețeli, tulburări de echilibru, convulsii, slăbiciune sau amorțeală la nivelul membrelor, tulburări de vedere sau de vorbire, pot sugera metastaze cerebrale și necesită un consult de neurologie.
- Icter: Îngălbenirea pielii și a albului ochilor, care poate indica metastaze hepatice.
- Umflarea ganglionilor limfatici: La baza gâtului (supraclavicular) sau în axilă.
- Pleurezie: Acumularea de lichid în spațiul pleural (între plămân și peretele toracic), care poate agrava dificultățile de respirație.
Diagnosticul și stadializarea cancerului pulmonar
Dacă simptomele ridică suspiciunea unui cancer pulmonar, urmează un proces complex de diagnostic și stadializare, esențial pentru a alege cel mai bun tratament.
Imagistica medicală
Investigațiile imagistice sunt primul pas. O radiografie toracică poate detecta o anomalie, dar investigația cheie este tomografia computerizată (CT) toracică cu substanță de contrast. Aceasta oferă imagini detaliate ale plămânilor, putând caracteriza tumora, relația sa cu structurile învecinate și extinderea la ganglionii limfatici din mediastin. PET-CT (Tomografia cu Emisie de Pozitroni, combinată cu CT) este adesea utilizată pentru a evalua extinderea bolii în tot corpul (stadializare). RMN-ul cerebral este frecvent efectuat pentru a căuta eventuale metastaze la nivelul creierului.
Biopsia – Confirmarea diagnosticului
Singura modalitate de a confirma cu certitudine diagnosticul de cancer pulmonar este biopsia – prelevarea unei mostre de țesut tumoral pentru analiză microscopică (examen histopatologic). Metodele de biopsie includ:
- Bronhoscopia: Introducerea unui tub subțire și flexibil (bronhoscop) prin nas sau gură până în căile aeriene, permițând vizualizarea și biopsierea tumorilor localizate central.
- Biopsia transtoracică ghidată CT: Introducerea unui ac fin prin peretele toracic până la nivelul tumorii, sub ghidaj imagistic, pentru tumorile localizate periferic.
- Biopsia chirurgicală: În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală (mediastinoscopie, toracoscopie) pentru a obține o mostră de țesut.
Analize moleculare și genetice
Pe lângă examenul histopatologic, pe proba de biopsie se efectuează și teste moleculare avansate. Acestea caută prezența unor mutații genetice specifice în celulele tumorale (de ex., EGFR, ALK, ROS1, BRAF, KRAS) și a unor markeri precum PD-L1. Rezultatele acestor teste sunt cruciale pentru a determina eligibilitatea pacientului pentru terapiile moderne, țintite și imunoterapie.
Stadializarea
Stadializarea (stabilirea stadiului bolii, de la I la IV) este procesul prin care se determină dimensiunea tumorii primare, gradul de invazie a ganglionilor limfatici și prezența sau absența metastazelor la distanță. Acest proces este esențial pentru a stabili prognosticul și a alege cea mai potrivită strategie de tratament.
Opțiuni moderne de tratament: O abordare personalizată
Tratamentul cancerului pulmonar a evoluat enorm în ultimul deceniu. Decizia terapeutică este luată în cadrul unei echipe medicale multidisciplinare (comisie oncologică), care include medicul oncolog, chirurgul toracic, radioterapeutul, pneumologul și anatomopatologul. Planul este personalizat în funcție de tipul histologic, stadiul bolii, profilul molecular al tumorii și starea generală de sănătate a pacientului. O consultație la oncologie medicală este primul pas după confirmarea diagnosticului.
Chirurgia
Intervenția chirurgicală rămâne principalul tratament cu viză curativă pentru stadiile incipiente (I, II și unele cazuri de stadiul III) de cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC). Scopul este îndepărtarea completă a tumorii și a ganglionilor limfatici regionali. Tipurile de operații includ:
- Lobectomie: Îndepărtarea unui întreg lob pulmonar (cea mai comună procedură).
- Bilobectomie: Îndepărtarea a doi lobi ai plămânului drept.
- Pneumonectomie: Îndepărtarea unui plămân întreg (mai rar efectuată astăzi).
- Rezecții sublobare (segmentectomie, rezecție “în pană”): Îndepărtarea unei porțiuni mai mici dintr-un lob, pentru tumori foarte mici sau la pacienți cu funcție pulmonară redusă. Operațiile pot fi efectuate prin toracotomie (incizie mare) sau, din ce în ce mai frecvent, prin tehnici minim invazive (VATS, RATS), care oferă o recuperare mai rapidă. Aceste proceduri complexe sunt realizate de un specialist în chirurgie toracică.
Radioterapia
Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi folosită:
- Cu intenție curativă: Ca tratament principal în stadiile incipiente, dacă pacientul nu poate fi operat. Tehnicile moderne, precum radioterapia stereotactică corporală (SBRT), permit administrarea unor doze mari și precise de radiații, cu rate mari de control local.
- Ca tratament adjuvant: După chirurgie, pentru a reduce riscul de recidivă.
- În combinație cu chimioterapia (chimioradioterapie): Standardul de tratament pentru stadiile III inoperabile.
- Cu rol paliativ: Pentru a ameliora simptomele cauzate de tumoră sau metastaze (durere, sângerare, obstrucție).
Chimioterapia
Chimioterapia folosește medicamente citotoxice care distrug celulele cu diviziune rapidă, inclusiv celulele canceroase. Rămâne tratamentul de bază pentru cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC) și este utilizată pe scară largă în stadiile avansate de NSCLC, adesea în combinație cu imunoterapia. Poate fi folosită și înainte (neoadjuvant) sau după (adjuvant) chirurgie.
Terapiile țintite (Targeted Therapy)
Acestea reprezintă o revoluție în tratamentul adenocarcinomului pulmonar. Sunt medicamente (de obicei orale) care acționează specific asupra celulelor canceroase care prezintă anumite mutații genetice (precum EGFR, ALK, ROS1 etc.), blocându-le căile de creștere și supraviețuire. Au o eficacitate mare și, în general, mai puține efecte secundare decât chimioterapia clasică.
Imunoterapia
Considerată unul dintre cele mai mari progrese în tratamentul cancerului din ultimii ani, imunoterapia nu atacă direct tumora, ci “deblochează” sistemul imunitar al pacientului, ajutându-l să recunoască și să distrugă celulele canceroase. Medicamentele (inhibitori de puncte de control imun, precum anti-PD-1/PD-L1) au schimbat radical prognosticul pentru mulți pacienți cu cancer pulmonar avansat, atât NSCLC, cât și SCLC. Informații detaliate despre ce înseamnă imunoterapia în tratarea cancerului pot oferi o imagine mai clară asupra acestui mecanism inovator.
Managementul suportiv și calitatea vieții
Tratamentul cancerului pulmonar nu se rezumă doar la terapiile antitumorale. Managementul simptomelor și susținerea calității vieții sunt la fel de importante.
- Controlul simptomelor: Managementul eficient al durerii, tusei, dispneei și al altor simptome este crucial.
- Suportul nutrițional: Menținerea unei stări bune de nutriție este vitală pentru a tolera tratamentele și a menține forța organismului. O consultație de nutriție poate fi de mare ajutor.
- Suportul psihologic și emoțional: Diagnosticul de cancer este o experiență copleșitoare. Consilierea psihologică sau suportul unui specialist în psihiatrie poate ajuta pacienții și familiile acestora să gestioneze anxietatea și depresia.
- Reabilitarea pulmonară: Programele de exerciții și tehnici de respirație pot îmbunătăți funcția pulmonară și calitatea vieții.
Prevenție și screening
Renunțarea la fumat
Cea mai importantă metodă de a reduce riscul de cancer pulmonar este să nu fumezi sau să renunți la fumat. Niciodată nu este prea târziu pentru a renunța.
Screening-ul cu CT cu doză redusă
Pentru persoanele cu risc crescut (fumători sau foști fumători, cu un istoric semnificativ de fumat, de obicei cu vârsta peste 50-55 de ani), screening-ul anual cu tomografie computerizată (CT) cu doză redusă de radiații poate detecta cancerul pulmonar în stadii incipiente, când este cel mai tratabil, crescând astfel șansele de supraviețuire. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă sunteți un candidat pentru screening.
Concluzii
Cancerul pulmonar rămâne o afecțiune formidabilă, dar peisajul tratamentului s-a transformat radical. Progresele în chirurgia minim invazivă, radioterapia de înaltă precizie și, mai ales, apariția terapiilor țintite și a imunoterapiei au îmbunătățit semnificativ prognosticul și calitatea vieții pentru mulți pacienți. Cheia succesului constă în vigilență, în a nu ignora simptomele respiratorii persistente și în adresarea promptă la medic. Prin prevenție, screening la populațiile cu risc și acces la tratamente moderne, personalizate, lupta împotriva cancerului pulmonar are astăzi mai multe șanse de reușită ca niciodată.
