Odată cu trecerea anilor, pielea noastră suferă numeroase transformări, iar apariția diverselor pete, excrescențe sau “alunițe” noi este un fenomen aproape inevitabil. Dintre toate aceste leziuni cutanate care apar la vârsta adultă, keratoza seboreică este, de departe, cea mai frecventă tumoră benignă a pielii. Adesea descrise de pacienți ca fiind niște “pete de bătrânețe”, “negi” inestetici sau “broboane”, aceste formațiuni pot provoca o îngrijorare semnificativă, fiind frecvent confundate cu alunițele periculoase sau chiar cu melanomul, cel mai agresiv cancer de piele.
În ciuda aspectului lor uneori alarmant – pot fi negre, mari, neregulate și pot crește în dimensiuni – keratozele seboreice sunt strict benigne. Ele nu sunt contagioase, nu sunt cauzate de o infecție virală (spre deosebire de verucile vulgare sau negii obișnuiți) și, cel mai important, nu au potențialul de a se transforma în cancer. Cu toate acestea, distincția dintre o keratoză seboreică inofensivă și o leziune malignă poate fi extrem de dificilă pentru ochiul neantrenat al pacientului, motiv pentru care orice excrescență nouă sau care își modifică aspectul necesită atenția unui specialist pentru un diagnostic de certitudine.
Cum recunoaștem o keratoză seboreică? Aspectul de “picătură de ceară”
Aspectul clinic al keratozelor seboreice este extrem de variat, “cameleonic”, dar există câteva caracteristici definitorii care le ajută pe medici să le identifice rapid. Ele debutează de obicei ca mici pete plane, abia vizibile, de culoare deschisă (cafeniu sau bronz), care se îngroașă treptat în timp, căpătând relief.
Semnul distinctiv clasic, descris în toate manualele de dermatologie, este aspectul de “leziune lipită” (stuck-on appearance). Keratoza seboreică pare că a fost aplicată artificial pe suprafața pielii, ca o bucată de plastilină sau, mai sugestiv, ca o picătură de ceară colorată care s-a scurs de la o lumânare, s-a întărit și s-a turtit pe piele. Marginile sunt de obicei bine delimitate, dar pot fi neregulate sau zdrențuite.
Culoarea poate varia enorm, nu doar de la un pacient la altul, ci chiar la aceeași leziune în timp. Spectrul de culori include nuanțe de la culoarea pielii, galben pal, gri sau maro deschis, până la maro închis, maro-ciocolatiu sau chiar negru intens. Această pigmentare închisă și neregulată este adesea motivul principal pentru care pacienții se prezintă speriați la medic, temându-se de un melanom nodular. Suprafața leziunii este adesea aspră, verucoasă, neregulată, prezentând mici crăpături sau “dopuri” de keratină care îi conferă un aspect poros, mat sau unsuros, de unde și denumirea de “seboreică” (deși, în realitate, aceste leziuni nu au legătură directă cu glandele sebacee și nu sunt cauzate de excesul de sebum).
Dimensiunile pot varia considerabil, de la câțiva milimetri până la peste 2-3 centimetri în diametru. Pot apărea ca leziuni solitare, dar cel mai adesea sunt multiple. Unii oameni pot dezvolta zeci sau chiar sute de astfel de leziuni pe parcursul vieții, o condiție care poate fi inestetică, dar inofensivă. Localizarea lor este ubicuitară: pot apărea oriunde pe corp unde există foliculi piloși, cu excepția palmelor și a tălpilor. Zonele predilecte sunt toracele (spatele și pieptul), fața, gâtul și scalpul, dar pot apărea și pe brațe sau picioare.
De ce apar? Mituri și realitate despre cauze
Cauza exactă și mecanismul molecular care declanșează apariția keratozelor seboreice rămân un subiect de cercetare în dermatologie, dar s-au identificat câțiva factori cheie care contribuie la dezvoltarea lor.
Vârsta este cel mai puternic factor predictiv. Aceste leziuni sunt extrem de rare la copii și adolescenți. Ele încep să apară de obicei după vârsta de 30-40 de ani, iar incidența și numărul lor cresc constant cu fiecare decadă de viață. La persoanele de peste 60 de ani, este aproape imposibil să nu găsești cel puțin o keratoză seboreică. Din acest motiv, în literatura medicală anglo-saxonă sunt uneori denumite plastic “barnacles of aging” (scoicile bătrâneții), sugerând acumularea lor naturală și inevitabilă pe “coca” corpului uman odată cu trecerea timpului.
Genetica joacă un rol major, poate cel mai important în determinarea numărului de leziuni. Tendința de a dezvolta keratoze seboreice este adesea moștenită, având un caracter familial. Dacă părinții au avut numeroase astfel de leziuni, este foarte probabil ca și copiii să le dezvolte la vârsta adultă, adesea în aceleași zone. Această predispoziție genetică influențează momentul apariției și numărul total de keratoze.
Expunerea la soare este un factor controversat. Deși keratozele seboreice apar frecvent pe zonele expuse la soare (față, mâini, decolteu), ele sunt foarte comune și pe zonele acoperite în mod obișnuit (spate, abdomen, zone intime). Se crede că expunerea cronică la soare poate accelera apariția lor sau le poate modifica aspectul (făcându-le mai plate și mai pigmentate – așa-numitele keratoze solare sau lentigo-uri senile care evoluează), dar radiațiile UV nu sunt singurul factor declanșator, spre deosebire de alte leziuni precanceroase.
Este important de demontat un mit frecvent: keratozele seboreice nu sunt cauzate de un virus. Deși aspectul lor verucos le face să semene cu verucile (negii), care sunt cauzate de virusul Papiloma Uman (HPV), keratozele seboreice nu sunt infecțioase. Nu se iau prin contact piele-pe-piele, nu se răspândesc prin atingere sau prin folosirea comună a prosoapelor și nu necesită izolare. Ele reprezintă pur și simplu o îngroșare localizată și benignă a stratului superficial al pielii (epidermul).
Semne de alarmă: când trebuie să ne îngrijorăm?
Deși keratozele seboreice sunt prin definiție inofensive, ele pot deveni iritante și pot suferi modificări care necesită atenție. Localizarea lor în zone de frecare constantă – sub baretă la sutien, în zona curelei, la gulerul cămășii sau sub braț – poate duce la agățarea lor accidentală sau la frecare cronică. O keratoză traumatizată se poate inflama, se poate înroși, poate sângera, poate forma cruste sau poate deveni dureroasă și pruriginoasă (mâncărime intensă). Aceste modificări, deși benigne în sine (keratoză seboreică iritată), modifică aspectul leziunii, făcând-o să semene foarte mult cu un carcinom scuamocelular sau cu un melanom, ceea ce impune o vizită rapidă la medic pentru clarificare.
Există o situație rară, dar importantă din punct de vedere medical, cunoscută sub numele de semnul Leser-Trélat. Acesta se referă la apariția explozivă, bruscă, a unui număr foarte mare de keratoze seboreice pe spate și piept, adesea însoțită de o mâncărime intensă și persistentă. Această erupție rapidă poate fi, în cazuri rare, un semn paraneoplazic, adică un indicator cutanat al unui cancer intern (de obicei digestiv, cum ar fi adenocarcinomul gastric sau de colon, sau pulmonar) care se dezvoltă în corp. Deși este o situație excepțională, apariția bruscă a zeci de leziuni în câteva săptămâni nu trebuie ignorată și trebuie investigată.
Diagnosticul diferențial: de ce este vitală dermatoscopia?
Provocarea majoră în cazul keratozelor seboreice nu este tratamentul lor, ci diagnosticul corect. Unele keratoze seboreice, în special cele foarte pigmentate (negre), plane și lipsite de relief, pot imita perfect melanomul malign (“marele imitator”). Altele pot semăna cu carcinoamele bazocelulare pigmentate. Diferențierea bazată doar pe ochiul liber poate fi uneori înșelătoare chiar și pentru medici.
Aici intervine rolul crucial al dermatoscopiei. Aceasta este o tehnică de examinare non-invazivă, care utilizează un instrument special (dermatoscop) ce mărește imaginea și permite vizualizarea structurilor de sub suprafața pielii. La dermatoscopie, keratoza seboreică prezintă semne specifice care nu apar în melanom: chisturi de tip milia (mici puncte albe rotunde), dopuri de keratină (deschideri comedoniene) sau structuri asemănătoare amprentelor digitale (creste cerebriforme). Identificarea acestor semne permite medicului să confirme natura benignă a leziunii fără a fi nevoie de biopsie. În cazurile dificile, unde aspectul dermatoscopic este echivoc sau atipic, medicul va recomanda întotdeauna biopsia sau excizia leziunii pentru examen histopatologic, pentru a exclude cu certitudine orice malignitate. O astfel de evaluare de finețe, care face diferența între o leziune banală și una periculoasă, necesită expertiza unui specialist în dermatologie în Baia Mare.
Managementul keratozelor seboreice: opțiuni estetice și medicale
Deoarece keratozele seboreice sunt leziuni benigne, tratamentul medical nu este obligatoriu. Dacă leziunea este mică, nu deranjează și nu ridică suspiciuni de diagnostic, ea poate fi lăsată pe loc. Cu toate acestea, majoritatea pacienților solicită îndepărtarea lor din considerente estetice (pentru că sunt inestetice și îmbătrânesc aspectul pielii) sau funcționale (pentru că se agață în haine și se inflamează).
Metode de îndepărtare: rapide și eficiente
Există mai multe metode prin care medicul dermatolog poate elimina aceste leziuni, toate fiind proceduri de cabinet, rapide și cu riscuri minime.
Crioterapia (înghețarea) este una dintre cele mai comune metode. Medicul aplică azot lichid (care are o temperatură de -196 grade Celsius) direct pe leziune, folosind un spray special sau un aplicator cu vată. Frigul extrem distruge celulele keratozei. După procedură, leziunea se poate umfla puțin, apoi formează o crustă care cade singură în câteva zile sau săptămâni, lăsând în urmă o piele nouă. Este o metodă rapidă, dar poate lăsa uneori o pată mai deschisă la culoare (hipopigmentare).
Electrocauterizarea și chiuretarea sunt adesea folosite împreună. După o anestezie locală injectabilă sau topică (cremă), medicul folosește un electrocauter pentru a arde țesutul keratozei și apoi o chiuretă (un instrument ascuțit în formă de linguriță) pentru a răzui resturile. Această metodă permite controlul precis al profunzimii și oprește sângerarea instantaneu.
Ablația laser (laser CO2 sau Erbium) este o metodă modernă și elegantă. Laserul vaporizează leziunea strat cu strat, cu o precizie micrometrică. Avantajul major este vindecarea rapidă și rezultatul estetic superior, cu riscuri minime de cicatrici.
Concluzie
Keratoza seboreică este o “semnătură” inofensivă a timpului pe pielea noastră. Deși nu reprezintă un pericol pentru sănătate, aspectul său poate fi neplăcut și poate crea confuzie cu leziuni mai grave. Vestea bună este că diagnosticul este simplu pentru un specialist, cu ajutorul dermatoscopiei, iar soluțiile de îndepărtare sunt numeroase, rapide și accesibile. Nu încercați să îndepărtați aceste leziuni acasă și nu le ignorați dacă își schimbă aspectul. Un control dermatologic periodic la dermatovenerologie în Satu Mare vă poate oferi liniștea unui diagnostic corect și opțiunea unei pieli curate, fără semne inestetice.
