Onicomicoza, cunoscută popular sub denumirea de micoza unghiei sau ciuperca unghiei, este cea mai frecventă afecțiune a unghiilor, reprezentând aproximativ 50% din totalul patologiilor unghiale. Este o infecție fungică persistentă, care poate afecta atât unghiile de la picioare, cât și pe cele de la mâini, deși este mult mai des întâlnită la nivelul picioarelor. Infecția se instalează lent și progresiv, ducând la modificări inestetice ale unghiei, care devine îngroșată, decolorată, friabilă și deformată.
Deși este adesea percepută ca o problemă strict cosmetică, onicomicoza este o infecție care, netratată, se poate agrava, poate deveni dureroasă și se poate extinde la unghiile vecine sau la pielea din jur. La persoanele cu anumite afecțiuni, precum diabetul sau problemele circulatorii, poate duce chiar la complicații serioase. Din fericire, deși tratamentul poate fi de lungă durată, progresele medicale oferă astăzi soluții eficiente pentru a combate infecția și a reda unghiei un aspect sănătos.
Ce este onicomicoza și cum se dezvoltă?
Onicomicoza este o infecție cauzată de diferite tipuri de fungi. Cel mai frecvent, vinovații sunt dermatofiții, un grup de ciuperci microscopice care se hrănesc cu keratină, proteina fibroasă care constituie componenta principală a unghiilor, a pielii și a părului. Mai rar, infecția poate fi cauzată de alte tipuri de ciuperci, precum levurile (Candida) sau mucegaiurile non-dermatofitice.
Infecția debutează, de obicei, într-un mod subtil. Fungii pătrund în spațiul de sub marginea liberă a unghiei sau printr-o mică fisură la nivelul unghiei sau a pielii înconjurătoare. Odată ajunși în mediul cald, umed și protejat de sub unghie, aceștia găsesc condiții ideale pentru a se multiplica. Pe măsură ce infecția progresează, fungii încep să digere keratina din patul unghial și din placa unghială, ducând la apariția semnelor clinice caracteristice.
Unghia afectată își pierde transparența și luciul, căpătând o culoare gălbuie, maronie sau albicioasă. Placa unghială se îngroașă (hiperkeratoză subunghială) din cauza acumulării de resturi sfărâmicioase sub unghie. Structura sa devine friabilă, casantă, iar marginile pot deveni neregulate și “mâncate”. În timp, unghia se poate deforma și se poate desprinde parțial sau total de patul unghial (onicoliză).
Cauze și factori de risc: de ce apare infecția fungică?
Fungii care provoacă onicomicoza sunt prezenți peste tot în mediul înconjurător. Infecția nu este o problemă de igienă precară, ci apare atunci când există o combinație între expunerea la fungi și prezența unor factori care le permit acestora să invadeze și să prolifereze la nivelul unghiei.
Principalul factor de risc este înaintarea în vârstă. Pe măsură ce îmbătrânim, unghiile cresc mai lent, circulația sângelui la nivelul extremităților este mai redusă, iar expunerea cumulativă la fungi este mai mare. Traumatizarea repetată a unghiilor, fie prin încălțăminte nepotrivită, strâmtă, care presează unghiile, fie prin practicarea anumitor sporturi precum alergatul sau fotbalul, poate crea microfisuri care servesc drept porți de intrare pentru fungi. De asemenea, afecțiuni precum unghia încarnată pot crește riscul de infecții secundare.
Un mediu cald și umed este ideal pentru dezvoltarea ciupercilor. Persoanele care transpiră abundent la nivelul picioarelor sau cele care poartă încălțăminte ocluzivă, neaerisită, pentru perioade lungi, sunt mai predispuse. Frecventarea spațiilor publice umede, precum piscinele, dușurile comune de la sălile de sport sau vestiarele, fără a purta papuci, reprezintă un mod frecvent de a intra în contact cu fungii.
Anumite condiții medicale cresc semnificativ riscul de onicomicoză. Diabetul zaharat afectează circulația periferică și răspunsul imun, făcând pacienții mult mai vulnerabili la infecții. De asemenea, prezența unei infecții fungice la nivelul pielii piciorului (“piciorul de atlet” sau tinea pedis) se poate extinde cu ușurință și la unghii. Orice modificare a aspectului unghiilor merită o evaluare atentă, iar un consult de dermatologie în Baia Mare este primul pas pentru un diagnostic corect.
Tipurile clinice de onicomicoză: diferite forme de manifestare
Deși rezultatul final al unei infecții fungice netratate este adesea distrugerea completă a unghiei, modul în care infecția debutează și progresează poate urma câteva tipare clinice distincte. Recunoașterea acestora de către medicul dermatolog poate oferi indicii despre tipul de fung implicat și despre severitatea afecțiunii.
Cea mai frecventă formă este onicomicoza subunghială distală și laterală. În acest caz, infecția pătrunde la nivelul marginii libere a unghiei sau prin șanțurile laterale ale acesteia. Primul semn este adesea apariția unei pete de culoare alb-gălbuie, care se extinde lent, în luni sau chiar ani, către baza unghiei. Pe măsură ce fungii proliferează în patul unghial, se produce o reacție de îngroșare a pielii de sub unghie, numită hiperkeratoză subunghială. Această acumulare de resturi celulare sfărâmicioase ridică placa unghială, ducând la separarea sa de patul unghial, proces numit onicoliză.
Onicomicoza albă superficială este o altă formă, mai puțin comună, în care fungii invadează direct straturile superficiale ale plăcii unghiale. Aceasta se manifestă prin apariția unor pete albe, cu aspect prăfos sau cretos, bine delimitate, pe suprafața unghiei. Aceste pete pot fi uneori îndepărtate prin simpla răzuire, dar infecția rămâne în structura unghiei.
O formă rară, dar cu o semnificație clinică deosebită, este onicomicoza subunghială proximală. Spre deosebire de forma distală, aici infecția începe de la nivelul cuticulei și avansează către vârful unghiei. Apariția acestui tipar clinic la un pacient este adesea un semnal de alarmă, fiind frecvent asociată cu o imunitate compromisă și poate fi un indicator pentru afecțiuni precum infecția cu HIV.
Indiferent de forma de debut, în absența tratamentului, toate tipurile de onicomicoză pot evolua către onicomicoza distrofică totală, stadiul final în care întreaga unghie este afectată, devenind groasă, deformată, friabilă și complet distrusă.
Diagnosticul onicomicozei: de ce este esențială confirmarea de laborator?
Deși modificările de culoare și textură ale unei unghii pot sugera cu tărie o infecție fungică, diagnosticul bazat exclusiv pe aspectul clinic este adesea înșelător. Numeroase alte afecțiuni pot mima perfect o onicomicoză, ducând la un diagnostic greșit și, implicit, la un tratament ineficient și costisitor. Tratamentele antifungice sistemice pot avea efecte adverse și nu ar trebui niciodată inițiate fără o confirmare certă a prezenței fungilor.
Una dintre cele mai frecvente afecțiuni care pot fi confundate cu onicomicoza este psoriazisul unghial. Acesta poate provoca îngroșarea unghiei, modificări de culoare, acumularea de detritus subunghial și separarea unghiei de patul unghial, semne aproape identice cu cele ale unei infecții fungice. Microtraumatismele repetate, în special la unghiile degetelor mari de la picioare, pot duce la îngroșarea și deformarea acestora, fără a exista o componentă infecțioasă. Alte afecțiuni inflamatorii, precum lichenul plan, sau simplele modificări de vârstă pot, de asemenea, altera aspectul unghiilor.
Mai mult, o modificare de culoare, în special apariția unei benzi pigmentare maronii sau negre la nivelul unghiei, trebuie evaluată cu maximă seriozitate de către un dermatolog. Deși în multe cazuri este vorba de o leziune benignă, aceasta poate reprezenta, în cazuri rare, un melanom subunghial, o formă agresivă de cancer de piele. Acesta este unul dintre motivele pentru care orice modificare unghială persistentă trebuie investigată corespunzător, pentru a exclude alte cancere de piele sau afecțiuni grave.
Metodele de diagnostic de laborator
Pentru a stabili un diagnostic de certitudine, medicul dermatolog va recolta o probă din unghia afectată. Acest proces este simplu și nedureros și implică tăierea unei porțiuni din marginea liberă a unghiei și recoltarea, prin chiuretare, a materialului sfărâmicios de sub unghie. Această probă este esențială, deoarece conține cea mai mare cantitate de fungi viabili.
Proba recoltată poate fi analizată prin mai multe metode. Examenul microscopic direct este cea mai rapidă metodă. Fragmentul de unghie este tratat cu o soluție de hidroxid de potasiu (KOH), care dizolvă keratina umană, lăsând intacte structurile fungice. La examinarea la microscop, medicul poate vizualiza direct prezența filamentelor fungice (hife), confirmând astfel natura infecțioasă a leziunii în doar câteva minute.
Cultura fungică este considerată metoda standard de aur. Proba de unghie este însămânțată pe un mediu de cultură special și este incubată la laborator pentru o perioadă de până la patru săptămâni. Dacă în probă există fungi, aceștia se vor multiplica, formând o colonie vizibilă. Avantajul major al culturii este că permite identificarea exactă a speciei de ciupercă implicată, informație care poate fi utilă în alegerea tratamentului.
O metodă modernă, rapidă și foarte sensibilă este testarea PCR. Această tehnică moleculară detectează direct ADN-ul fungic din proba recoltată, oferind un rezultat în doar 1-2 zile. Este deosebit de utilă în cazurile în care examenul microscopic este negativ, dar suspiciunea clinică rămâne ridicată. Un diagnostic corect este fundamental pentru managementul eficient al acestei probleme, la fel ca și în cazul altor afecțiuni dermatologice comune.
