Amigdalita cronică este o inflamație persistentă a amigdalelor, cauzată de infecții bacteriene sau virale repetate. Spre deosebire de amigdalita acută, care apare brusc și dispare în câteva zile, amigdalita cronică se manifestă prin episoade frecvente de inflamație, dureri în gât și dificultăți la înghițire pe o perioadă îndelungată.
Amigdalele sunt structuri limfoide situate în partea din spate a gâtului și fac parte din sistemul imunitar, având rolul de a combate infecțiile. Cu toate acestea, atunci când sunt afectate constant de bacterii sau virusuri, ele devin o sursă de infecție, în loc să protejeze organismul.
Factorii care contribuie la dezvoltarea amigdalitei cronice includ:
- Episoade repetate de amigdalită acută;
- Infecții bacteriene netratate corespunzător, în special cu streptococ beta-hemolitic de grup A;
- Expunerea constantă la factori iritanți, precum fumul de țigară sau poluarea;
- Sinuzite sau alte infecții respiratorii frecvente;
- Alergii care provoacă inflamații recurente la nivelul gâtului;
- Reflux gastroesofagian, care irită amigdalele și favorizează inflamația.
Simptomele amigdalitei cronice
Persoanele care suferă de amigdalită cronică pot prezenta simptome constante sau episoade recurente de inflamație a amigdalelor. Cele mai frecvente simptome includ:
- Dureri de gât persistente sau care reapar frecvent;
- Respirație urât mirositoare (halitoză), cauzată de acumularea bacteriilor în criptele amigdalelor;
- Senzația de corp străin în gât sau dificultăți la înghițire;
- Ganglioni limfatici inflamați în zona gâtului;
- Oboseală cronică din cauza luptelor constante ale sistemului imunitar cu infecția;
- Febră recurentă sau stare generală de slăbiciune;
- Formarea de pietre amigdaliene (caseum), care pot duce la iritații și miros neplăcut al respirației.
În unele cazuri, amigdalita cronică poate fi asociată cu infecții persistente ale urechii sau cu sforăit sever, mai ales la copii.
Complicațiile amigdalitei cronice
Lăsată netratată, amigdalita cronică poate duce la complicații serioase, cum ar fi:
- Abcese periamigdaliene, care pot necesita drenaj chirurgical;
- Risc crescut de infecții streptococice ce pot afecta rinichii (glomerulonefrită) sau inima (febra reumatică);
- Tulburări respiratorii, în special în timpul somnului (apnee obstructivă);
- Disconfort continuu, afectând calitatea vieții și capacitatea de a mânca sau vorbi normal.
În funcție de severitatea simptomelor și de frecvența episoadelor de amigdalită, medicul ORL poate recomanda diverse metode de tratament sau chiar îndepărtarea amigdalelor prin amigdalectomie. Decizia de a recurge la intervenția chirurgicală depinde de mai mulți factori, inclusiv de impactul bolii asupra vieții pacientului și de riscul de complicații.
Indicațiile pentru amigdalectomie
Amigdalectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor, este recomandată pacienților care suferă de amigdalită cronică severă sau care dezvoltă complicații frecvente. Medicul ORL va evalua frecvența și severitatea episoadelor pentru a decide dacă intervenția este necesară. Printre principalele criterii pentru amigdalectomie se numără:
- Episoade repetate de amigdalită (minim 5-7 episoade pe an, în ultimii doi ani);
- Infecții amigdaliene severe, care nu răspund la tratamentele antibiotice;
- Respirație dificilă sau apnee obstructivă în somn cauzată de amigdalite mărite;
- Formarea frecventă a pietrelor amigdaliene (caseum) care determină respirație urât mirositoare persistentă;
- Complicații precum abcese periamigdaliene sau răspândirea infecțiilor către alte organe;
- Febră reumatică sau glomerulonefrită post-streptococică, cauzate de infecții streptococice repetate la nivelul amigdalelor.
Pentru copiii care prezintă dificultăți de respirație, sforăit sever sau probleme de înghițire din cauza amigdalelor mărite, amigdalectomia este frecvent recomandată pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Cum se desfășoară operația de amigdalectomie?
Intervenția de îndepărtare a amigdalelor se efectuează sub anestezie generală și durează aproximativ 30-60 de minute. Există mai multe tehnici utilizate pentru amigdalectomie, în funcție de preferința medicului și de caracteristicile pacientului:
Amigdalectomia clasică
Aceasta presupune excizia completă a amigdalelor cu ajutorul unui bisturiu sau a unor instrumente chirurgicale speciale. Este metoda tradițională, având un timp de recuperare de aproximativ 10-14 zile.
Amigdalectomia cu laser
Această tehnică modernă utilizează un fascicul laser pentru a îndepărta amigdalele și a coagula vasele de sânge, reducând astfel sângerarea postoperatorie. Este mai puțin dureroasă și implică un timp de recuperare mai scurt.
Amigdalectomia cu radiofrecvență sau coblație
Aceasta este o metodă minim invazivă, care folosește unde radio pentru a îndepărta amigdalele cu mai puțină durere și inflamație postoperatorie. Este considerată o alternativă mai confortabilă pentru pacienți.
După operație, pacienții sunt monitorizați pentru a preveni eventualele complicații, cum ar fi sângerările postoperatorii sau infecțiile. De obicei, externarea are loc în aceeași zi sau după o noapte de supraveghere în spital.
Tratamente alternative pentru amigdalita cronică
În unele cazuri, pacienții pot evita intervenția chirurgicală prin tratamente alternative, mai ales dacă simptomele nu sunt foarte severe sau dacă amigdalectomia prezintă riscuri. Printre opțiunile disponibile se numără:
- Tratamentul antibiotic – administrarea de antibiotice cu spectru larg sau direcționate împotriva streptococului beta-hemolitic de grup A poate ajuta la controlul infecției, dar nu elimină complet problema;
- Igiena orală riguroasă – utilizarea gargarilor antiseptice și a apei cu sare poate reduce inflamația și poate preveni formarea pietrelor amigdaliene;
- Terapia cu laser – în unele cazuri, terapia cu laser cu intensitate redusă poate reduce dimensiunea amigdalelor și frecvența episoadelor de amigdalită;
- Tratamente naturiste și imunostimulatoare – suplimentele cu vitamina C, zinc și probiotice pot întări sistemul imunitar, reducând riscul infecțiilor recurente;
- Controlul refluxului gastroesofagian – dacă amigdalita cronică este agravată de reflux, medicamentele antiacide sau schimbările în dietă pot ajuta la prevenirea iritației constante a amigdalelor.
Dacă simptomele nu se ameliorează cu aceste metode sau dacă pacientul continuă să aibă episoade recurente, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală.
Recuperarea după amigdalectomie
În cazul în care amigdalectomia este efectuată, recuperarea este un proces esențial pentru a evita complicațiile și pentru a asigura o vindecare optimă. Primele zile după intervenție sunt cele mai dificile, iar pacienții trebuie să urmeze câteva recomandări importante:
- Hidratarea corespunzătoare – consumul de lichide reci ajută la reducerea inflamației și previne deshidratarea;
- Dieta moale – alimente precum iaurtul, piureurile sau supele călduțe sunt indicate pentru a evita iritarea gâtului;
- Evitarea alimentelor acide, picante sau dure – acestea pot cauza disconfort și pot încetini procesul de vindecare;
- Administrarea analgezicelor – medicamentele antiinflamatoare sunt esențiale pentru controlul durerii postoperatorii;
- Evitarea efortului fizic intens – în primele două săptămâni după intervenție, orice activitate solicitantă trebuie evitată pentru a preveni sângerările postoperatorii;
- Respectarea programului de controale la medic – pentru a monitoriza procesul de vindecare și pentru a depista eventualele complicații.
Când să mergi de urgență la medic
După amigdalectomie, este important să monitorizezi simptomele și să te adresezi medicului dacă apar probleme precum:
- Sângerări persistente – sângerările în gât sau în cavitatea bucală pot fi un semn al unei complicații postoperatorii;
- Durere extremă care nu cedează la analgezice;
- Dificultăți mari de respirație – pot indica o reacție inflamatorie severă;
- Febră ridicată și frisoane – pot semnala o infecție postoperatorie.
Concluzie
Amigdalita cronică este o afecțiune care poate afecta semnificativ calitatea vieții, dar există atât opțiuni non-chirurgicale, cât și intervenții eficiente pentru tratarea acesteia. Dacă simptomele persistă sau apar complicații, consultul cu un medic ORL este esențial pentru a lua cea mai bună decizie privind tratamentul. Amigdalectomia este o soluție eficientă pentru pacienții care nu răspund la alte terapii, iar o recuperare atent monitorizată asigură succesul pe termen lung.
