Sângerarea nazală, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de epistaxis, este una dintre cele mai frecvente urgențe din sfera ORL, o experiență prin care aproape fiecare persoană trece cel puțin o dată în viață. Deși vederea sângelui poate fi alarmantă și poate provoca panică, în special la copii sau la persoanele vârstnice, este important de știut că majoritatea episoadelor de epistaxis sunt benigne, autolimitate și pot fi gestionate eficient la domiciliu, fără a necesita intervenție medicală complexă.
Cu toate acestea, nasul este un organ extrem de bine vascularizat, iar sângerarea poate fi uneori un simptom al unei probleme locale sau sistemice care necesită atenție. Înțelegerea anatomiei nazale, a cauzelor care duc la ruptura vaselor de sânge și, mai presus de toate, cunoașterea manevrelor corecte de prim ajutor sunt esențiale pentru a gestiona calm și eficient aceste incidente.
Anatomia nasului: de ce este atât de predispus la sângerare?
Nasul are rolul vital de a pregăti aerul inspirat înainte ca acesta să ajungă în plămâni. El trebuie să încălzească, să umidifice și să filtreze aerul. Pentru a îndeplini această funcție de “aer condiționat”, mucoasa nazală este căptușită cu o rețea extrem de bogată și superficială de vase de sânge. Sângele cald care circulă prin aceste vase transferă căldură aerului inspirat.
Zona cea mai vulnerabilă și cea mai frecventă sursă a sângerărilor (în aproximativ 90% din cazuri) se află în partea anterioară a septului nazal, peretele care desparte cele două nări. Această zonă este numită “pata vasculară” sau plexul lui Kiesselbach. Aici se întâlnesc și se anastomozează (se unesc) ramuri din cinci artere diferite. Vasele de sânge din acest plex sunt situate foarte aproape de suprafață, fiind acoperite doar de un strat subțire de mucoasă. Această poziție expusă le face extrem de susceptibile la traumatisme minore, la uscăciune sau la inflamație. Orice leziune a acestui epiteliu subțire poate duce la ruptura peretelui vascular și la declanșarea hemoragiei.
Tipuri de epistaxis: anterior versus posterior
Din punct de vedere clinic, este crucială distincția între două tipuri de sângerare nazală, deoarece gravitatea și managementul lor diferă semnificativ.
Epistaxisul anterior este cel mai comun, fiind responsabil pentru marea majoritate a cazurilor, în special la copii și tineri. Sursa sângerării este plexul lui Kiesselbach, situat în partea din față a nasului. Sângele curge de obicei printr-o singură nară (este unilateral) atunci când pacientul stă în picioare sau așezat. Acest tip de sângerare este de obicei ușor de controlat prin măsuri locale și nu pune viața în pericol.
Epistaxisul posterior este mult mai rar, dar mai sever, apărând mai frecvent la persoanele vârstnice. Sursa sângerării se află în partea profundă, posterioară a cavității nazale, adesea din ramurile arterei sfenopalatine. Deoarece sângerarea este localizată în spate, sângele tinde să curgă masiv în gât (în faringe), chiar și atunci când pacientul stă așezat sau aplecat în față. Acest tip de epistaxis poate fi dificil de oprit acasă și necesită adesea intervenția medicului specialist, care poate efectua un tamponament posterior sau o cauterizare endoscopică. O evaluare rapidă într-o clinică ORL este esențială în aceste cazuri pentru a localiza sursa și a opri pierderea de sânge.
Cauzele locale: de la aerul uscat la traumatisme
Cele mai multe sângerări nazale sunt cauzate de factori care acționează direct asupra mucoasei nazale, iritând-o sau lezând-o.
Uscăciunea mucoasei este inamicul numărul unu. În timpul iernii, aerul rece de afară și aerul încălzit și uscat din interior duc la deshidratarea rapidă a mucoasei nazale. Aceasta formează cruste uscate care se crapă și se desprind, rupând vasele de sânge de dedesubt. Acesta este motivul pentru care epistaxisul este mult mai frecvent în sezonul rece.
Traumatismele digitale, cunoscute popular ca “scobitul în nas”, sunt cea mai frecventă cauză la copii. Unghia poate leza ușor plexul vascular fragil. De asemenea, suflatul nasului cu putere excesivă poate crește presiunea în vasele nazale până la punctul de ruptură.
Inflamația cauzată de infecții sau alergii joacă un rol important. În timpul unei răceli, al unei gripe sau al unei sinuzite, fluxul de sânge către mucoasa nazală crește (congestie), iar vasele se dilată, devenind mai fragile. Folosirea excesivă a decongestionantelor nazale (picături de nas) poate duce la o rinită medicamentoasă care usucă și irită mucoasa, predispunând la sângerare.
Anomaliile anatomice pot fi, de asemenea, un factor favorizant. O deviație de sept nazal semnificativă poate modifica fluxul de aer prin nas. Aerul care trece cu viteză mai mare prin nara mai largă sau care lovește direct o creastă septală poate duce la uscarea focală a acelei zone și la sângerări recurente unilaterale.
Cauzele sistemice: când nasul este doar o fereastră
Uneori, epistaxisul este un semnal al unei probleme generale de sănătate. Hipertensiunea arterială este cel mai cunoscut factor sistemic. Deși tensiunea mare în sine nu provoacă de obicei ruptura vaselor (decât în crize hipertensive severe), ea face ca sângerarea să fie mai abundentă și mult mai greu de oprit odată ce a început, deoarece presiunea din interiorul vasului împiedică formarea cheagului. Pacienții cu hipertensiune arterială cunoscută trebuie să își monitorizeze valorile tensionale în timpul unui episod de epistaxis.
Tulburările de coagulare a sângelui sunt o altă cauză. Persoanele care iau medicamente anticoagulante (pentru fibrilație atrială sau tromboze) sau antiagregante plachetare (precum aspirina) au un risc crescut de epistaxis, chiar și la traume minore, deoarece sângele lor se coagulează mai greu. Boli hepatice, consumul cronic de alcool sau anumite boli de sânge (precum hemofilia sau leucemia) pot debuta sau se pot manifesta prin sângerări nazale repetate.
Primul ajutor în caz de epistaxis: ce să faci și ce să nu faci
Atunci când sângele începe să curgă din nas, reacția instinctivă a multor persoane este greșită. Mitul conform căruia “trebuie să lași capul pe spate” este nu doar incorect, ci și periculos. Lăsarea capului pe spate face ca sângele să se scurgă în gât, de unde poate fi înghițit (provocând greață și vărsături) sau, mai grav, poate fi aspirat în căile respiratorii, provocând tuse și înec.
Manevra corectă de oprire a sângerării este simplă și eficientă:
- Poziția: Așezați-vă pe un scaun și aplecați capul ușor în față. Acest lucru permite sângelui să curgă afară din nas, nu în gât.
- Compresia: Prindeți partea moale a nasului (aripile nazale) între degetul mare și arătător și strângeți ferm. Trebuie să aplicați presiune pe ambele părți ale septului nazal, exact în zona unde se află pata vasculară.
- Timpul: Mențineți această compresie continuă timp de 10-15 minute, fără a da drumul pentru a verifica dacă sângerarea s-a oprit. Timpul este necesar pentru formarea unui cheag stabil.
- Respirația: Respirați calm pe gură în tot acest timp. Puteți aplica o pungă cu gheață sau o compresă rece pe rădăcina nasului (zona dintre ochi) pentru a ajuta la vasoconstricție.
Când trebuie să mergem la medic?
Majoritatea sângerărilor se opresc după aplicarea corectă a manevrei de compresie. Totuși, există situații care impun prezentarea de urgență la un serviciu ORL:
- Sângerarea nu se oprește după 20 de minute de compresie continuă.
- Sângerarea este masivă, curge rapid și abundent, sau sângele curge predominant în gât, chiar și cu capul aplecat în față (semn de epistaxis posterior).
- Pacientul se simte amețit, slăbit, palid sau are palpitații (semne de pierdere semnificativă de sânge).
- Sângerarea a apărut în urma unui traumatism cranian sau facial (lovitură, căzătură).
- Epistaxisul apare la un pacient care ia medicamente anticoagulante.
Tratamentul medical de specialitate
Dacă sângerarea persistă, medicul ORL are la dispoziție mai multe metode pentru a o opri. Primul pas este identificarea sursei sângerării, folosind un specul nazal și o sursă de lumină, sau un endoscop nazal.
Dacă sursa este vizibilă și localizată anterior (o pată vasculară care sângerează), metoda preferată este cauterizarea chimică. Medicul aplică local o substanță (nitrat de argint) care “arde” chimic vasul de sânge și formează o crustă artificială, oprind hemoragia. Procedura este rapidă și puțin dureroasă. În cazuri mai severe, se poate folosi electrocauterizarea.
Dacă sângerarea este difuză, abundentă sau localizată posterior, unde nu se poate ajunge pentru cauterizare, medicul va efectua un tamponament nazal. Acesta presupune introducerea în fosa nazală a unor materiale speciale (meșe, bureți expandabili) care exercită presiune directă asupra pereților nazali, oprind mecanic sângerarea. Tamponamentul poate fi anterior sau, în cazuri grave, posterior, și necesită de obicei menținerea sa timp de 48-72 de ore, sub monitorizare.
Prevenția: cum evităm sângerările recurente?
Pentru pacienții care se confruntă cu epistaxis recurent, prevenția este cheia. Măsura principală este combaterea uscăciunii nazale. Utilizarea regulată a spray-urilor cu apă de mare izotonică sau a unguentelor nazale hidratante (cu vitamina A sau acid hialuronic) ajută la menținerea integrității mucoasei. În sezonul rece, utilizarea unui umidificator în dormitor poate face o diferență majoră.
De asemenea, este importantă evitarea traumatismelor locale (scobitul în nas, suflatul violent al nasului) și controlul riguros al tensiunii arteriale la pacienții hipertensivi. Dacă sângerările continuă să apară frecvent, în ciuda acestor măsuri, un consult amănunțit pentru a exclude tulburări de coagulare sau alte patologii nazale este obligatoriu.
Concluzie
Epistaxisul este o problemă comună, de cele mai multe ori benignă, dar care poate genera panică. Cunoașterea manevrei corecte de compresie (capul în față, presiune pe partea moale a nasului) este esențială pentru oricine. Deși majoritatea episoadelor se rezolvă acasă, sângerările abundente, cele posterioare sau cele care apar la pacienți vulnerabili necesită intervenția promptă a specialistului ORL pentru a opri hemoragia și a preveni complicațiile. Prin hidratarea mucoasei și evitarea factorilor iritanți, frecvența acestor episoade neplăcute poate fi redusă semnificativ.
