Glaucomul este o afecțiune oculară cronică, caracterizată prin deteriorarea progresivă a nervului optic, ceea ce poate duce la pierderea ireversibilă a vederii. Este considerată o „boală tăcută” deoarece, în majoritatea cazurilor, simptomele apar târziu, atunci când afectarea vederii este deja semnificativă. Fără un diagnostic precoce și un tratament adecvat, glaucomul poate evolua spre orbire.
Această afecțiune afectează milioane de persoane la nivel global și este una dintre principalele cauze de orbire ireversibilă. Deși este mai frecventă la vârstnici, glaucomul poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii și tineri. Prevenția și controalele oftalmologice regulate joacă un rol esențial în depistarea timpurie a bolii și menținerea unei vederi optime.
Cauzele și mecanismul bolii
Glaucomul este, în general, asociat cu o creștere a presiunii intraoculare (PIO), însă există forme ale bolii care pot apărea chiar și cu o presiune oculară normală. Nervul optic este responsabil pentru transmiterea informațiilor vizuale de la ochi către creier, iar deteriorarea acestuia poate duce la pierderea progresivă a câmpului vizual.
Presiunea intraoculară crescută apare atunci când lichidul intraocular (umoarea apoasă) nu se mai drenează corespunzător, ceea ce determină acumularea acestuia și creșterea presiunii asupra nervului optic. Factorii care contribuie la dezvoltarea glaucomului includ:
- Ereditatea – Persoanele cu antecedente familiale de glaucom prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala.
- Vârsta înaintată – Riscul de glaucom crește odată cu îmbătrânirea, fiind mai frecvent la persoanele peste 60 de ani.
- Hipertensiunea oculară – Persoanele cu presiune intraoculară crescută sunt mai predispuse la glaucom.
- Boli cronice – Afecțiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și migrenele pot crește riscul de glaucom.
- Traumatisme oculare – Leziunile suferite la nivelul ochilor pot afecta drenajul lichidului intraocular și pot contribui la apariția bolii.
- Utilizarea prelungită a corticosteroizilor – Tratamentul îndelungat cu steroizi, în special sub formă de picături oftalmice, poate favoriza creșterea presiunii intraoculare.
Tipuri de glaucom
Glaucomul nu este o boală unică, ci include mai multe forme, fiecare având caracteristici distincte și necesități diferite de tratament.
Glaucomul cu unghi deschis
Este cea mai frecventă formă a bolii și evoluează lent, fără simptome evidente în stadiile incipiente. Se dezvoltă atunci când canalul de drenaj al umorii apoase se blochează treptat, determinând creșterea presiunii intraoculare. Deoarece pierderea vederii periferice este inițial imperceptibilă, multe persoane nu sunt conștiente de prezența bolii până când afectarea devine semnificativă.
Glaucomul cu unghi închis
Aceasta este o formă mai rară, dar mult mai agresivă, care poate provoca o creștere bruscă a presiunii intraoculare. Simptomele includ durere oculară intensă, vedere încețoșată, greață și roșeață oculară. Această afecțiune reprezintă o urgență medicală, necesitând intervenție imediată pentru prevenirea deteriorării ireversibile a vederii.
Glaucomul congenital
Este o afecțiune rară care afectează copiii și este cauzată de o anomalie a sistemului de drenaj ocular. Semnele includ lăcrimare excesivă, sensibilitate la lumină și ochi măriți. Diagnosticul precoce și tratamentul chirurgical pot îmbunătăți prognosticul acestei afecțiuni.
Glaucomul secundar
Se dezvoltă ca urmare a altor afecțiuni oculare sau sistemice, cum ar fi diabetul, inflamațiile oculare (uveita) sau utilizarea prelungită a medicamentelor corticosteroide.
Glaucomul este o boală insidioasă, care poate rămâne nedetectată până în stadiile avansate. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni pierderea ireversibilă a vederii. În partea a doua a acestui articol, vom explora metodele de diagnosticare, opțiunile de tratament disponibile și strategiile de prevenție care pot ajuta la protejarea sănătății oculare.
Diagnosticarea și tratamentul glaucomului
Glaucomul este o boală progresivă care poate duce la pierderea ireversibilă a vederii dacă nu este detectată și tratată la timp. Din acest motiv, diagnosticarea precoce este esențială pentru prevenirea deteriorării nervului optic. Un control oftalmologic de rutină poate depista semnele incipiente ale bolii chiar și în absența simptomelor evidente.
Metode de diagnostic
Diagnosticarea glaucomului implică mai multe teste oftalmologice pentru evaluarea presiunii intraoculare și a stării nervului optic. Printre cele mai utilizate metode se numără:
- Tonometru – Măsoară presiunea intraoculară. O valoare ridicată poate indica un risc crescut de glaucom.
- Examinarea fundului de ochi – Permite medicului să observe starea nervului optic și eventualele modificări cauzate de glaucom.
- Perimetrie (câmp vizual) – Testează vederea periferică pentru a detecta eventualele pierderi specifice glaucomului.
- Tomografie în coerență optică (OCT) – O metodă avansată care analizează grosimea stratului fibrelor nervoase și poate detecta deteriorarea nervului optic înainte de apariția simptomelor vizibile.
- Gonioscopie – Evaluează unghiul de drenaj al lichidului ocular pentru a determina tipul de glaucom.
Opțiuni de tratament
Deși glaucomul nu poate fi vindecat, tratamentele disponibile pot încetini progresia bolii și pot preveni pierderea severă a vederii. Tratamentul este ales în funcție de tipul de glaucom și de severitatea afecțiunii.
Tratament medicamentos
Picăturile oftalmice sunt prima linie de tratament și sunt utilizate pentru a reduce presiunea intraoculară. Acestea pot acționa prin scăderea producției de lichid ocular sau prin îmbunătățirea drenajului acestuia. Printre cele mai frecvent prescrise se numără:
- Beta-blocante (ex. timolol) – Reduc producția de lichid intraocular.
- Analogii prostaglandinelor (ex. latanoprost, travoprost) – Cresc drenajul lichidului intraocular și reduc presiunea oculară.
- Inhibitorii anhidrazei carbonice (ex. dorzolamidă, brinzolamidă) – Reduc secreția lichidului ocular.
- Agoniștii alfa-adrenergici (ex. brimonidină) – Scad producția de lichid și cresc drenajul acestuia.
Este important ca pacienții să urmeze tratamentul conform indicațiilor medicului, deoarece oprirea administrării poate duce la agravarea bolii.
Tratament laser
Terapia cu laser poate fi recomandată atunci când medicamentele nu sunt suficiente pentru a controla presiunea intraoculară. Procedurile cele mai utilizate includ:
- Trabeculoplastia laser – Îmbunătățește drenajul lichidului intraocular prin stimularea canalelor de evacuare.
- Iridotomia periferică laser – Este utilizată în glaucomul cu unghi închis pentru a crea un mic orificiu în iris, facilitând astfel drenajul lichidului.
Tratament chirurgical
Pentru cazurile avansate de glaucom, în care alte tratamente nu sunt eficiente, chirurgia poate fi o soluție. Printre procedurile chirurgicale se numără:
- Trabeculectomia – Creează o nouă cale de drenaj pentru lichidul intraocular, reducând astfel presiunea oculară.
- Implanturi de drenaj – Se introduc dispozitive speciale care permit eliminarea lichidului în exces.
- Ciclofotocoagularea – Se utilizează laserul pentru a reduce producția de lichid ocular prin afectarea parțială a corpului ciliar.
Prevenția glaucomului
Prevenția joacă un rol esențial în reducerea riscului de glaucom și în menținerea sănătății oculare. Câteva măsuri importante includ:
- Controale oftalmologice regulate – Persoanele peste 40 de ani ar trebui să efectueze anual un consult oftalmologic, mai ales dacă au antecedente familiale de glaucom.
- Monitorizarea presiunii oculare – Pacienții cu risc crescut trebuie să-și verifice periodic presiunea intraoculară.
- Adoptarea unui stil de viață sănătos – O dietă echilibrată, exercițiile fizice regulate și evitarea fumatului pot contribui la sănătatea oculară.
- Evitarea expunerii prelungite la ecrane și lumina puternică – Oboseala oculară poate fi redusă prin pauze regulate și utilizarea ochelarilor de protecție împotriva luminii albastre.
Concluzie
Glaucomul este o afecțiune gravă care necesită diagnostic precoce și tratament adecvat pentru a preveni pierderea ireversibilă a vederii. Deși nu poate fi vindecat, controlul eficient al presiunii intraoculare și monitorizarea regulată pot ajuta pacienții să mențină o vedere funcțională pentru o perioadă cât mai lungă. Prin informare și îngrijire oftalmologică preventivă, riscul de complicații severe poate fi considerabil redus.
